1 Vai de fiii neascultători, zice Domnul, Cari iau sfatul, dar nu dela mine; Şi cari fac legăminte, dar nu prin spiritul meu, Ca să adauge păcat preste păcat; 2 Cari se pogoară în Egipt, Fără să întrebe gura mea; Ca să se întărească cu puterea lui Faraon, Şi să se încreadă în umbra Egiptului! 3 De aceea puterea lui Faraon va fi ruşinea voastră, Şi încrederea în umbra Egiptului ocara voastră. 4 Căci mai marii lor fură trimişi în Zoan, Şi solii lor au ajuns până în Hanes. 5 Toţi se vor ruşina de un popor, ce nu putu să le folosească, Ce nu poate ajuta nici folosi, Dar le va fi de ruşine şi de ocară. 6 Iată vitele încărcate şi gata de mers spre mează-zi, În pământul întristării şi al strâmtorării, Unde se află leul cel tare şi leul batrân, Vipera şi şarpele sburător cel văpăios; Acolo aduc avuţiile lor pe spinarea asinilor, Şi tezaurele lor pe ghebul cămilelor, La un popor, ce nu le va folosi. 7 Căci Egiptenii în deşert şi fără folos vor ajuta; Deaceea numesc pre acesta: Rahav Hem Şavet. 8 Acum du-te, scrie aceasta înaintea lor pe tablă, Însemnează-o în carte, Ca să fie pentru zilele viitoare în veci şi nesfârşit; 9 Că acesta este popor resculător, fii mincinoşi, Fii, cari nu vor să audă legea Domnului; 10 Cari zic către văzători: „Nu vedeţi;” Şi către profeţi; „Nu profeţiţi pentru noi cele drepte; Cuvântaţi-ne lucruri plăcute, Profeţiţi profeţii măgulitoare: 11 Depărtaţi-vă din cale, Daţi-vă în lături din cărare, Luaţi de dinaintea noastră pre Sfântul lui Israel.” 12 Deaceea aşa zise Sfântul lui Israel: Fiindcă nesocotiţi cuvântul acesta, Şi vă încredeţi în apăsare şi viclenii, Şi vă răzâmaţi pe ele: 13 Deaceea fi-va pentru voi acest păcat ca spărtura unui zid înalt, Care spărgându-se, ameninţă să cadă, Şi a cărui prăbuşire se face deodată, într’o clipă. 14 Şi-l va sfărâma, Cum se sfărâmă vasul olarului,Ce se sfărâmă fără milă, De nu se mai găseşte nici un hârb în sfărâmăturile lui, Cu ce să se ia foc din vatră, Sau să se scoată apă din puţ. 15 Căci aşa zice Dumnezeu, Domnul, Sfântul lui Israel: Prin întoarcere şi odihnă aţi fi fost mântuiţi; În linişte şi în încredere ar fi fost puterea voastră; dar n’aţi voit; 16 Ci aţi zis: Nu, căci vom fugi pe cai; Deaceea veţi fugi; Şi iarăşi aţi zis: Vom încăleca pe cai iuţi: Deaceea gonaşii voştri vor fi iuţi; 17 O mie va fugi înaintea ameninţării unuia, Şi voi toţi de ameninţările a cinci veţi fugi, Până când veţi rămânea ca un stâlp pe vârful unui munte, Şi ca un steag ridicat pe o colină.
18 Totuşi va aştepta Domnul, ca să vă miluiască, Şi totuşi se va înălţa, ca să se îndure de voi: Pentru că Domnul este Dumnezeu al judecăţii; Fericiţi toţi aceia, cari-l aşteaptă. 19 Căci, poporule din Sion, tu cel ce locueşti în Ierusalim, Să nu mai plângi: Că el te va milui la vocea strigărei tale: Când te va auzi, îţi va răspunde. 20 Şi Domnul îţi va da Pâne în strâmtorare şi apă în întristare, Şi învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde: Ci ochii tăi vor vedea pre învăţătorii tăi; 21 Şi urechile tale vor auzi cuvânt înapoia ta, zicând: „Aceasta este calea, umblaţi în ea, fără a vă abate din drum, nici la dreapta, nici la stânga. 22 Şi veţi socoti de pângărire Vălul chipurilor voastre ferecate cu argint. Şi chipurile idolilor voştri îmbrăcate de aur; Şi le vei lepăda, ca pre o sdreanţă necurată, Zicându-le: „Afară.” 23 Atuncia el va da ploaie pentru semânţa ta, Cu care vei fi semânat ţarina ta; Şi pânea venitului pământului tău Va fi grasă şi hrănitoare; În ziua aceea vitele tale vor paşte în păşuni întinse. 24 Şi boii şi asinele tale, care lucrează pământul, Vor mânca paie curate, Cernute prin ciur şi prin vânturătoare. 25 Şi se vor ivi pe tot muntele înalt, Şi pe toată colina ridicată, Fluvii şi râuri de apă: Fivor acestea în ziua învingerii celei mari a Asirienilor, Când turnurile vor cădea. 26 Atuncia lumina lunei va fi ca lumina soarelui, Şi lumina soarelui va fi de şapte ori pe atâta, ca lumina a şapte zile, În ziua în care Domnul va drege spărtura poporului său.
27 Iată, numele Domnului vine de departe! Aprinsă este mânia lui şi flacăra grea; Buzele lui sunt pline de furie, Şi limba lui ca focul mistuitor. 28 Şi suflarea lui ca răul inundător, Ce ajunge până la grumaz: Ca să cearnă naţiunile în sita peirei, Şi să pună pe fălcile popoarelor un frâu al rătăcirei. 29 Dar pentru voi va fi cântare, ca şi în noaptea serbătorirei unei serbări, Şi bucuria inimei, ca şi a aceluia care merge cu fluere, Ca să vină la muntele Domnului, către stânca lui Israel. 30 Şi va face Domnul să se audă vocea sa cea măreaţă, Şi va arăta coborîrea braţului său, Cu aprinderea urgiei lui, şi cu flacăra de foc mistuitor, Cu furtună şi cu ploaie şi cu pietri de grindină. 31 Căci prin vocea Domnului se va dărâma Asiria, Pre care o va bate cu toiagul său. 32 Şi toată trecerea toiagului său celui hotărît, Pre care Domnul îl va lăsa să stea asupra ei, Cu timpane şi citare se va însemna: Căci cu vuetul resbelelor se va lupta cu dânsa. 33 Căci Tofetul ei este demult pregătit, Da, pentru regele ei este pregătit, Dumnezeul l-a făcut adânc şi lat; Rug gătit focului cu lemn îndestul, Pre care suflarea Domnului ca un râu de pucioasă îl va aprinde.