1 Vai de cei ce se coboară în Egipt pentru ajutor, Şi se razâmă pe cai, Şi se încred în care, pentru că sunt multe, Şi în călăreţi, pentru că sunt puternici foarte; Şi nu se uită la Sfântul lui Israel, nici pre Domnul nu-l caută. 2 Şi totuşi el este cel ce este înţelept, El este cel ce a adus relele, şi care nu întoarce cuvintele sale; Ci se scoală asupra casei făcătorilor de rele, şi asupra ajutorului celor ce fac nedreptatea. 3 Dar Egiptenii sunt oameni şi nu Dumnezeu, Şi caii lor cărnuri şi nu spirit; Când Domnul întinde mâna sa, Atuncia cel ce ajută se poticneşte, şi cel ajutat cade, Şi amândoi pier împreună. 4 Căci aşa a zis Domnul către mine: După cum leul sau puiul de leu mugeşte asupra prăzei, Şi chiar de s’a adunat asupră-i mulţime de păstori, Nu se teme de vocea lor, Nici nu se umileşte la strigarea lor: Aşa Domnul, Dumnezeul oştirilor, se va coborî, ca să se lupte Pe muntele Sion şi pe colinele lui. 5 Ca pasările sburătoare pe puii lor, Aşa Domnul, Dumnezeul oştirilor, va apăra Ierusalimul, Apărându-l îl va mântui, Curăţându-l îl va scăpa. 6 Înturnaţi-vă la acela, Dela care voi, fii ai lui Israel, atâta v’aţi abătut. 7 Căci în ziua aceea, când fiecare va lepăda Idolii săi de argint şi idolii săi de aur, Pre care mânele voastre cele păcătoase vi-le-au făcut; 8 Atuucia Asiria va cădea de sabie, nu de om, Şi o sabie nu de om o va sfâşia: Şi va fugi de sabie, Şi tânării ei se vor robi; 9 Şi de teamă va trece pe dinaintea cetăţii ei, Şi mai marii săi, spăimântându-se, vor părăsi steagul, Zice Domnul, al cărui foc este în Sion, Şi cuptorul său în Ierusalim.