1 Cânta-voiu acum iubitului meu Cântarea iubitului meu de via sa. Vie avea iubitul meu Pe o câmpie mănoasă foarte; 2 El a săpat-o, de pietri a curăţit-o, Şi a sădit-o cu viţele cele mai alese; Zidit-a şi turn în mijlocul ei, Şi teasc săpat-a într’însa; Atunci a aşteptat să facă struguri; Dar ea făcut-a struguri sălbatici. 3 Şi acum, locuitorilor Ierusalimului şi bărbaţilor lui Iuda! Judecaţi, rogu-vă, zice Domnul, între mine şi via mea: 4 Ce puteam să mai fac pentru via mea, Şi ce nu i-am făcut? De ce dar, cand mă aşteptam să facă struguri, A făcut struguri sălbatici? 5 Şi acum să vă spun Ce voiu face viei mele: Lua-voiu gardul ei, şi se va păşuna; Surpa-voiu zidul ei, şi va fi călcată; 6 Şi o voiu pustii, Şi va fi netăiată şi nesăpată, Ca să răsară în ea scai şi spini; Şi voiu porunci norilor Să nu reverse ploaie preste ea. 7 Căci via Domnului, Dumnezeul oştirilor, este casa lui Israel, Şi bărbaţii lui Israel planta cea plăcută a sa; Şi el aştepta judecată, dar iată apăsarea! Aştepta dreptatea, dar iată jale!
8 Vai de cei ce înşiră casă lângă casă, Şi lipesc câmp către câmp, Până ce nu mai rămâne loc, Şi ajungeţi de a fi singuri locuitori ai ţării. 9 În auzul meu zis-a Domnul, Dumnezeul oştirilor: Cu adevărat multe case vor rămânea pustii, Case mari şi frumoase, fără locuitori; 10 Da, zece pogoane de vie vor da numai un bat, Şi un homer de sămânţă va da numai o efă. 11 Vai de cei cari, sculându-se de dimineaţă, aleargă după băuturi îmbătătoare, De cei ce şed până târziu noaptea, până ce-i înfierbântă vinul; 12 Şi citara şi harpa, timpana şi flautul, şi vinul sunt la ospeţele lor; Iar lucrarea Domnului nu privesc, Şi la lucrul mânilor lui nu iau seamă. 13 Deaceea poporul meu este dus în prinsoare, pentru lipsa de cunoşţinţă; Fruntaşii lui sufer de foame, Şi mulţimea lui se topeşte de sete. 14 Deaceea se lărgeşte infernul, Şi deschide gura sa cea fără de margini; Şi mărirea lor, mulţimea lor, şi vuetul lor, Şi cei ce s’au desfătat se cobor într’însul. 15 Aşa se va pleca omul, Bărbatul se va umili, şi ochii celor mândri se vor umili; 16 Dar Domnul, Dumnezeul oştirilor, se va înălţa prin judecată, Şi sfântul Dumnezeu se va sfinţi prin dreptate. 17 Şi iată, mieii vor paşte ca din păşunea lor, Şi străinii se vor hrăni din locurile pustiite al avuţilor. 18 Vai de cei ce trag nedreptatea cu funiele minciunei, Şi păcatul, ca cu frânghiile de car! 19 Ce zic: Să se grăbească el, să facă iute lucrul său, „Ca să-l vedem; Şi hotărîrea Sfântului lui Israel apropie-se, şi să vie, Ca să o aflăm.” 20 Vai de cei ce răului zic bun, şi binelui rău, Ce fac întunerecul lumină, şi lumina întunerec, Ce fac amarul dulceaţă şi dulceaţa amar! 21 Vai de cei ce sunt înţelepţi în ochii lor, Şi cuminţi numai în părerea lor! 22 Vai de cei tari la băutul de vin, Şi de bărbaţii viteji la amestecarea băuturilor îmbătătoare! 23 Cari dreptăţesc pre cel nelegiuit pentru daruri, Şi dreptatea celui drept o răpesc dela el. 24 Deaceea, precum focul mistuie miriştea, Şi flacăra mistuie paiele, Aşa rădăcina lor ca putreziciunea va fi, Şi floarea lor se va ridica ca pulberea; Fiindcă au lăpădat legea Domnului, Dumnezeul oştirilor, Şi au despreţuit cuvântul Sfântului lui Israel. 25 Deaceea mânia Domnului s’a aprins asupra poporului său, Şi a întins mâna sa asupra lui; Şi l-a lovit, de s’au cutremurat munţii, Şi stârvurile lui s’au prefăcut ca tină în uliţă. Şi totuşi mânia sa nu se întoarce, Şi mâna lui tot întinsă stă. 26 Şi va ridica steag popoarelor îndepărtate, Şi le va fluera dela marginea pământului, Şi iată, vor veni iute, în pripă; 27 Nici unul dintr’înşi nu va fi obosit, nici unul şovăind: Nimenea nu va dormi, şi nici va dormita, Nici nu-şi va deslega cingătoarea coapselor sale, Nici nu-şi va rupe cureaua încălţămintelor sale. 28 Săgeţile lor sunt ascuţite, Şi toate arcurile lor întinse; Copitele cailor lor asemenea cu peatra, Şi roatele carelor lor ca furtuna. 29 Mugetul lor este ca al leului, Da, mugesc ca puii de leu; Mugesc, şi prind prada, O ieau cu dânşi, şi nimenea nu scapă. 30 În ziua aceea vor mugi asupră-le ca mugetul mărei; Vor căuta la pământ, şi iată întunerec, şi strâmtorare, Şi lumina se va întuneca în nouri trişti.