1 În anul morţii regelui Uzia văzutam pre Domnul şezând pe un tron înalt şi ridicat, şi poalele lui umplură templul. 2 Serafimii stăteau deasupra lui; câte şase aripi avea fiecare; cu două-şi acoperia faţa sa, cu două îşi acoperia picioarele sale, şi cu două sbura. 3 Şi striga unul către altul, şi zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul oştirilor; Tot pământul este plin de mărirea lui.”
4 Şi se cutremurau uşiorii uşei de vocea celui ce striga, şi casa se umplu de fum.
5 Atuncia zis-am: Vai mie, căci sunt pierdut; căci sunt om necurat la buze, şi locuesc în mijlocul unui popor necurat la buze; căci ochii mei au văzut pre Domnul, regele oştirilor. 6 Atuncia sbură spre mine unul din Serafimi, având în mâna sa un cărbune aprins ce-l luase cu cleştele depe altar. 7 Şi-l atinse de gura mea, şi zise: Iată, atingându-se acesta de buzele tale, nedreptatea ta s’a depărtat, şi împăcatu-s’a păcatul tău.
8 Şi auzit-am vocea Domnului, ce zicea: Pre cine să trimet? şi cine va merge pentru noi? Şi zis-am: Iată-mă, trimete-mă. Şi el zise: 9 Du-te şi spune poporului acestuia; Auziţi, dar nu înţelegeţi; Şi vedeţi, dar nu cunoaşteţi. 10 Îngraşă inima poporului acestuia, Îngreuiează urechile lor, şi orbeşte ochii lor, Ca să nu vadă cu ochii lor, nici să audă cu urechile lor, Nici să înţeleagă cu inima lor; Ca să nu se întoarcă, şi să nu se însănătoşeze. 11 Atnncia zis-am: Doamne, până când? Şi el a răspuns: Până se vor pustii cetăţile rămânând fără locuitori, Şi casele fără oameni, Şi pământul se va pustii cu totul; 12 Şi Domnul va depărta pre om depe dânsul, Şi pustiire mare va fi în ţară. 13 Şi de va rămânea într’însa chiar numai a zecea parte, Iarăşi se va pustii; Dar precum terebintei şi stejarului la tăiere le rămâne tulpina, Aşa şi tulpina ei sămânţă sfântă va fi.