1 Şi în zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Uzia, regele lui Iuda, se sui Rezin, regele Siriei, şi Pekah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, asupra Ierusalimului, ca să-l bată; dar nu putură să-l învingă. 2 Şi s’a spus casei lui David, zicând: Siria s’a unit cu Efraim. Atuncia se cutremură inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină arborii pădurei înaintea vântului.
3 Şi zise Domnul cătră Isaia: Ieşi spre întâmpinarea lui Ahaz, tu şi Şear-Iasub, fiul tău, la marginea apăductului iazului de sus, pe calea ţarinei albitorului; 4 Şi zi-i: Ia seamă, şi fii liniştit; nu te teme, şi inima ta să nu se îmmoaie de cele două cozi ale acestor tăciuni fumegători, de aprinderea măniei lui Rezin şi a Siriei şi a fiului lui Remalia. 5 Fiindcă Siria, Efraim şi fiul lui Remalia au sfătuit rele asupra lui Iuda, zicând: 6 Să ne suim asupra lui Iuda şi să-l strâmtorăm, să-l spargem, şi să ni-l luăm, şi să punem rege în el pre fiul lui Tabeal; 7 De aceea aşa zice Domnul: Aceasta nu va sta, nici va fi; 8 Căci capul Siriei este Damascul, Şi capul Damascului Rezin; Şi în şasezeci şi cinci de ani de acum Efraim se va sfărâma aşa, că nu va mai fi un popor; 9 Şi capul lui Efraim este Samaria, Şi capul Samariei este fiul lui Remalia; De nu credeţi aceasta, cu adevărat voi nu vă veţi întări.
10 Şi Domnul adause a vorbi către Ahaz, zicând: 11 Cere-ţi un semn dela Domnul, Dumnezeul tău; Cere-l în adâncime, ori sus în înălţime. 12 Iar Ahaz zise: Nu voiu cere, nici voiu ispiti pre Domnul. 13 Şi el zise: Ascultă dar, casă a lui Dav id: Au prea puţin vă este a obosi pre oameni, De obosiţi şi pre Dumnezeul meu? 14 Deaceea Domnul însuşi vă dă un semn: Iată, fecioara este grea, şi va naşte un fiu, Şi va chiema numele lui Emmanuel (Dumnezeu este cu noi); 15 Unt şi miere va mânca, Până când va şti să lapede răul şi să aleagă binele. 16 Căci înainte de ce va şti copilul, Să lapede răul şi să aleagă binele, Va fi părăsit pământul, De ai cărui doi regi te îngrozeşti.
17 Domnul va aduce asupra ta, Şi asupra poporului tău, şi asupra casei părintelui tău Zile, asemenea cărora n’au fost, Din ziua aceea, când s’a rupt Efraim de Iuda: Regele Asiriei. 18 Şi în ziua aceea Domnul va şuera Muscei, ce este la marginea fluvielor Egiptului, Şi albinei, ce este în pământul Asiriei; 19 Şi vor veni, şi ele toate se vor aşeza, În văi deşerte şi în crăpăturile stâncelor, Pe toate mărăcinile şi pe toate păşunile.
20 În ziua aceea Domnul va rade cu briciul, Tocmit de dincolo de fluviu, Cu regele Asiriei, Capul şi părul piciorului; Şi barba o va lua. 21 Şi în ziua aceea Va nutri un om o juncă şi două oi; 22 Şi din belşugul laptelui ce vor da, el va mânca unt; Că unt şi miere va mânca tot cel ce va fi rămas în ţară. 23 Şi în ziua aceea, orice loc, În care se dă acum o mie de viţe pentru mie de sicli de argint, Se va preface în spini şi scai. 24 Cu săgeţi şi arcuri vor veni, într’acolo; Căci în spini şi scai se va preface toată ţara. 25 Şi în toţi munţii, ce cu securea se curăţesc, Nu te vei mai duce, de teama de spini şi de scai; Că se vor preface în păşune pentru boi, Şi în bătătură de oi.