1 Bucură-te, cea stearpă, tu care nu năşteai! Scoate cântare de bucurie şi strigă, tu care n’aveai dureri de facere! Căci mai mulţi vor fi copiii celei părăsite, Decât copiii celei căsătorite, zice Domnul. 2 Lărgeşte locul cortu-lui tău, Şi întindă-se covoarele locaşurilor tale; Nu te opri; lungeşte funiile tale, Şi întăreşte ţăruşii tăi. 3 Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga, Şi seminţia ta va moşteni popoarele, Şi va face să se locuească cetăţile cele pustiite. 4 Nu-ţi fie teamă; căci nu te vei ruşina, Nici nu vei roşi; căci ruşine nu-ţi se va face; Că vei uita ruşinea tânăreţelor tale, Şi nu-ţi vei mai aminti de ocara văduviei tale. 5 Căci Făcătorul tău este bărbatul tău, Domnul, Dumnezeul oşti-rilor, este numele lui, Şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel; El se va numi Dumnezeul a tot pământul. 6 Căci Domnul te-a chemat, ca pre o femeie părăsită şi întristată la suflet, Da, pre tine, femeia tânăreţei, deşi fuseşi lepă-dată, zice Dumnezeul tău. 7 Pentru puţin timp te-am părăsit, Dar cu îndurare mare te voiu readuna. 8 În pornirea mâniei ascuns-am faţa mea dela tine pentru o clipeală; Dar cu milă vecinică te voiu milui, Zice Domnul, Răs-cumpărătorul tău. 9 Căci aceasta-mi este ca apele lui Noe; Că precum am jurat, Că apele lui Noe nu vor mai trece asupra pământului; Aşa am jurat, Că nu mă voiu mânia mai mult asupra ta, nici te voiu mustra. 10 Căci muta-se-vor munţii, Şi clătina-se-vor colinele; Dar mila mea nu se va strămuta dela tine, Nici legământul păcii mele nu se va clătina, Zice Domnul, cel ce se îndură de tine. 11 O tu cea strâmtorată, tu cea aruncată de furtună, cea nemângăiată! Iată, aşterne-voiu în rubinuri pietrile tale, Şi pune-voiu safirul drept temeliile tale; 12 Voiu face crestele tale de agat, Porţile tale de carbuncul, Şi toate hotarele tale de pietri scumpe. 13 Şi toţi fiii tăi vor fi uceniciii Domnului, Şi mare va fi pacea fiiilor tăi. 14 Prin dreptate te vei întări; Fi-vei departe de spăimântare, căci nu vei avea a te teme de ea; Şi de frică, căci nu se va apropia de tine. 15 Iată! pot să se mânie inamicii tăi; dar nu·dela mine va veni aceasta! Câţi se vor mânia asu-pra ta, mai pe urmă vor trece la tine. 16 Iată! eu am făcut pre făurar, Pre cel ce suflă cărbunii în foc, Şi scoate unealta pentru lucrul său; Şi eu am făcut pre pustiitor, ca să nimicească. 17 Nici o armă gătită asupra ta nu va prospera, Şi toată limba, ce se va ridica asupra ta, tu o vei condamna la judecată. Aceasta este moştenirea servilor Domnului, Şi îndreptarea lor de mine, zice Domnul.