1 Că nu va mai fi întunerec pentru cel apăsat, În timpul de demult el a desonorat Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali; Dar în cele din urmă a onorat partea cea de lângă mare, dincolo de Iordan, Galilea naţiunilor. 2 Poporul ce umblă în întunerec, vede acum o lumină mare, Asupra celor ce şedeau în pământul umbrelor morţii, străluceşte lumina. 3 Tu îmmulţeşti poporul, Şi măreşti bucuria sa; Se bucură înaintea ta ca cu bucuria secerişului, Cum se bucură, când împărţesc prada. 4 Căci jugul cel împovorat al său, Şi toiagul depe spinarea lui, Şi biciul apăsătorului său, Le-ai sfărâmat, ca în ziua Madianului, 5 Căci toată armătura resbeluitorului în învălmăşag, Şi orice vestmânt tăvălit în sânge, Se va arde, şi va fi mâncare focului. 6 Căci un copil ni-s’a născut, Un fiu ni-s’a dat, Şi domnie este pusă pe umerii săi; Şi se va chiema numele lui; Minune, Sfătuitor, Dumnezeu Puternic, Părinte Vecinic, Domn al Păcei; 7 Creşterea domnirei lui şi a păcei sale nu va avea capăt Pe tronul lui David şi în împărăţia sa; Ca şă o întărească şi să o sprijinească Cu drept şi cu dreptate, De acum şi până în veci. Zelul Domnului, Dumnezeul oştirilor, va face aceasta.
8 Cuvânt trimis-a Domnul asupra lui Iacob, Şi a căzut asupra lui Israel. 9 Şi să cunoască aceasta tot poporul, Efraim şi locuitorii Samariei, Cari vorbesc cu mândria şi trufia inimei lor: 10 „Cărămizi au căzut, dar noi vom zidi cu pietri cioplite; Şi comori s’au tăiat, dar noi îi vom schimba în cedri.” 11 Iată pentru ce Domnul va ridica pre mai marii lui Rezin asupra lui; Şi pre inamicii săi îi va întărâta: 12 Pre Sirieni din faţă, şi pre Filisteni din dos, Cari vor înghiţi pre Israel cu toată gura; Şi totuşi mânia sa nu se întoarce, Şi mâna sa tot întinsă stă. 13 Dar poporul nu se întoarce spre cel ce-l loveşte, Şi nu caută pre Domnul, Dumnezeul oştirilor. 14 De aceea Domnul va stârpi din Israel şi cap şi coadă, Finicul şi rogozul, într’o zi. 15 Bătrânul şi fruntaşul acesta e capul, Şi profetul ce învaţă minciuni, acesta e coada. 16 Căci conducătorii poporului acestuia îl rătăcesc, Şi cei conduşi de dânşii se pierd. 17 Deaceea de tânării lui nu se bucură Domnul, Şi de orfanii săi şi de văduvele sale nu se îndură; Pentrucă toţi sunt făţarnici şi făcători de rele, Şi toată gura vorbeşte nebunii. Şi totuşi mânia sa nu se întoarce, Şi mâna lui ţot întinsă stă. 18 Căci nelegiuirea arde ca focul, Mistuie scai şi spini, Şi aprinde desişul pădurei, De se înalţă stâlpi de fum. 19 De mânia Domnului, Dumnezeul oştirilor, se aprinde pământul acesta, Şi poporul se face mâncare focului; Nimenea nu se îndură de altul: 20 Răpeşte în dreapta, şi tot flămânzeşte, Înghite în stânga, şi tot nu se satură; Fiecare mânâncă carnea braţului său; 21 Manase se ridică asupra lui Efraim, şi Efraim asupra lui Manase, Şi amândoi împreună asupra lui Iuda; Deaceea mânia sa nu se întoarce, Şi mâna sa tot întinsă stă.