1 Copiii mei, acestea vi-le scriu ca să nu păcătuiţi. Şi dacă va fi păcătuit cineva, avem mijlocitor la Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept;
2 Şi el însuşi este ispăşire de păcatele noastre, dar nu numai de-ale noastre, ci şi de ale lumii întregi.
3 Şi în aceasta ştim că l-am cunoscut, dacă păzim poruncile lui.
4 Cine zice că l-am cunoscut, şi poruncile lui nu le păzeşte, mincinos este şi adevărul nu este în acesta:
5 Iar dacă păzeşte cineva cuvântul lui, iubirea lui Dumnezeu este într’acesta cu adevărat desăvârşită. În aceasta cunoaştem că suntem într’însul.
6 Cine zice că rămâne într’însul, este dator ca şi el însuşi să umble astfel cum a umblat acela.
7 Iubiţilor, nu poruncă nouă vă scriu, ci poruncă veche, pe care o aveţi dela început: porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit dela început.
8 Iarăşi ca poruncă nouă vă scriu ceea ce este adevărat într’însul şi în voi, fiindcă întunerecul trece şi lumina adevărată se arată acum
9 Cine zice că este în lumină şi urăşte pe fratele său, acela este până acum în întunerc.
10 Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi sminteală nu este într’însul:
11 Iar cine urăşte pe fratele său, este în întunerc şi umblă în întunerec, şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunerecul a orbit ochii lui.
12 Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă pentru numele lui iertate vă sunt păcatele.
13 Vă scriu vouă, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel dela început. Vă scriu vouă, tânărilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V’am scris vouă, copiilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl.
14 V’am scris vouă, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel dela început. V’am scris vouă, tânărilor, fiindcă sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.
15 Nu iubiţi lumea nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este într’însul.
16 Fiindcă tot ce este în lume, pofta trupului şi pofta ochilor şi mândria deşartă a vieţii, nu este dela Tatăl, ci este din lume.
17 Şi lumea trece, şi pofta ei: dar, cine face voea lui Dumnezeu, rămâne în veci.
18 Copii, este ceasul de pe urmă, şi după cum aţi auzit că vine antecrist, şi acum mulţi s’au făcut antecrişti, de unde cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
19 Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre noi, căci dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi dintre noi.
20 Şi voi aveţi ungere dela cel sfânt, şi toţi ştiţi.
21 Nu v’am scris vouă fiindcă nu ştiţi adevărul, ci pentru că-l ştiţi şi că orice minciună nu este din adevăr.
22 Cine este mincinosul, dacă nu cel care tăgădueşte că Iisus nu este Hristosul? Acesta este antecristul, cel care tăgădueşte pe Tatăl şi pe Fiul.
23 Oricine care tăgădueşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl: cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.
24 Voi ce aţi auzit dela început, în voi să rămâe. Dacă va fi rămas în voi ce aţi auzit dela început, veţi rămâneà şi voi în Fiul şi în Tatăl.
25 Şi aceasta este făgăduinţa pe care însuşi ne-a făgăduit-o nouă, viaţa vecinică.
26 Acestea v’am scris despre cei care vă amăgesc pe voi.
27 Şi voi, ungerea pe care aţi luat-o dela dânsul rămâne la voi, şi nu aveţi trebuinţă ca să vă înveţe cineva, ci după cum ungerea lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu este minciună, şi după cum v’am învăţat, rămâneţi într’însul.
28 Şi acum, copii, rămâneţi într’însul, ca, – dacă se va fi arătat, – să avem îndrăzneală şi să nu fim daţi de ruşine de către dânsul, la venirea lui.
29 Dacă ştiţi că el este drept, cunoaşteţi că şi oricine care făptueşte dreptatea este născut dintr’însul.