1 Vedeţi ce fel de mare iubire ne-a dat nouă Tatăl ca să fim numiţi fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu-l cunoscù pe dânsul.
2 Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu, şi nu s’a arătat încă ce vom fi. Ştim că dacă se va fi arătat, vom fi asemenea lui, fiindcă îl vom vedeà după cum este.
3 Şi oricine, care are nădejdea aceasta într’însul, se curăţeşte pe sine, după cum acela curat este.
4 Oricine care făptueşte păcatul,săvârşeşte şi călcarea legii şi păcatul este călcarea legii.
5 Şi voi ştiţi că acela s’a arătat, ca să ridice păcatele, şi într’însul nu este păcat.
6 Oricine, care rămâne într’însul, nu păcătueşte: oricine care păcătueşte, nu l-a văzut, nici nu l-a cunoscut.
7 Copii, nimenea să nu vă amăgească. Cine făptueşte dreptatea este drept, după cum şi acela drept este;
8 Cine săvârşeşte păcatul, este din deavolul, pentru că dela început deavolul păcătueşte. Pentru aceea s’a arătat Fiul lui Dumnezeu ca să sfărâme lucrurile deavolului.
9 Oricine care este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui rămâne într’însul; şi nu poate păcătuì, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10 În aceasta sunt învederaţi fiii lui Dunmnezeu şi fiii deavolului: oricine care nu făptueşte dreptate nu este din Dumnezeu, adecă cine nu-şi iubeşte pe fratele său.
11 Pentru că aceasta este solia pe care aţi auzit-o dela început, ca să ne iubim unii pe alţii;
12 Nu după cum erà Cain din cel rău şi ucise pe fratele său; şi pentru ce-l ucise? Fiindcă lucrurile lui erau rele, iar ale fratelui său drepte.
13 Şi nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.
14 Noi ştim că ne-am strămutat din moarte la viaţă, că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.
15 Oricine care urăşte pe fratele său este omorîtor de oameni, şi ştiţi, că orice omorîtor de oameni nu are viaţă vecinică rămânând într’însul.
16 În aceasta am cunoscut iubirea, că acela şi-a pus sufletul său pentru noi: şi noi datori suntem să punem sufletele pentru fraţi.
17 Iar cine are avutul lumii şi priveşte pe fratele său, care are trebuinţă, şi-şi închide inima întorcându-se dela dânsul, cum rămâne într’însul iubirea lui Dumnezeu?
18 Copii, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci în faptă şi adevăr.
19 Şi în aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr, şi vom liniştì inimile noastre înaintea lui Dumnezeu.
20 De orice ne-ar învinuì inima noastră, fiindcă Dumnezeu este mai mare, decât inima noastră şi cunoaşte tot.
21 Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne învinueşte, avem îndrăzneală la Dumnezeu.
22 Şi, orice cerem, primim dela dânsul, pentru că păzim poruncile lui şi facem cele plăcute înaintea lui.
23 Şi aceasta este porunca lui, ca să credem numele Fiului său, Iisus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, după cum ne-a dat poruncă.
24 Şi cine păzeşte poruncile lui într’însul, rămâne şi el într’însul: şi în aceasta cunoaştem că rămâne în noi, din duhul pe care ni l-a dat.