1 Iacă, pre toate le văzu ochiul meu, Urechea mea le auzi şi le înţelese. 2 Ceeace voi ştiţi, ştiu şi eu; Decât voi nu sunt mai pe jos. 3 Dar cu Atotputernicul aş voi să vorbesc. Şi cu Dumnezeu aş dori să mă judec; 4 Căci voi nu sunteţi decât născocitori de minciuni, Nu sunteţi cu toţi decât nişte medici nefolositori. 5 O, de aţi fi tăcut! Câtă înţelepciune aţi fi arătat! 6 Ascultaţi întâmpinarea mea, Şi luaţi seamă la apărarea buzelor mele! 7 Se cuvine oare să vorbiţi nedrepte pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni pentru el?
8 Se cuvine oare să fiţi părtinitori pentru dânsul, Şi să vă certaţi pentru Dumnezeu? 9 Oare bine vă va fi, dacă vă va cerceta? Oare puteţi voi să-l amăgiţi, cum se amăgeşte omul? 10 De sigur el vă va mustra, Dacă în ascuns îi veţi fi părtinitori. 11 Mărirea sa au nu vă înspăimântă Şi temerea de dânsul au nu cade preste voi? 12 Proverbele voastre sunt vorbe de cenuşă, Şi dovezile voastre sunt tărie de lut. 13 Tăceţi înainte-mi, Şi eu voiu vorbi, orice va putea să mi-se întâmple; 14 Căci mi-am luat carnea în dinţi, Şi mi-am pus vieaţa în mână. 15 Iacă, să mă omoare, să nu mai am nimic de sperat, Şi tot voiu apăra urmările mele înaintea lui. 16 Numai aceasta mă poate mântui; Căci făţarnicul nu poate sta în faţa sa. 17 Ascultaţi cuvântul meu, Şi vorbirea mea să între în urechile voastre! 18 Iacă, mi-am rânduit judecata mea. Ştiu, că voiu fi îndreptat. 19 De este cine să mă pârască, arate-se; De voiu tăcea, am să mor. 20 Numai două lucruri de nu-mi vei face, Atuncia nu mă voiu ascunde de dinaintea feţei tale: 21 Ţine departe mâna ta dela mine. Şi spaima ta să nu mă înspăimânte. 22 Atuncia chiamă-mă, şi eu voiu răspunde; Sau lasă-mă să vorbesc, şi tu să-mi răspunzi. 23 Spune-mi, câte sunt greşelile şi păcatele mele? Fă-mă să cunosc nelegiuirile şi păcatele mele! 24 Pentru ce îţi ascunzi astfel faţa, Şi mă ţii de neamicul tău? 25 Oare eşti deprins a înspăimânta frunza purtată de vânturi, Şi a urmări miriştea seacă? 26 De porunceşti astfel de asprimi împotriva mea, Şi mă faci să moştenesc păcatele tinereţelor mele; 27 Pui picioarele mele în butuc, Pândeşti toate urmările mele, Faci groapă în jurul talpelor picioarelor mele; 28 Şi faci ca acest corp să treacă ca mucegaiul, Ca un vestmânt; pre care-l mânâncă molia.