1 Şi fost-a într’o zi, când veniră fiii lui Dumnezeu spre a se înfăţişa înnaintea Domnului, că veni Satana în mijlocul lor spre a se înfăţişa şi el înaintea Domnului. 2 Şi zise Domnul către Satana: De unde vii? Şi răspunse Satana Domnului, şi zise: Din cutreerare pe pământ şi din preumblarea pe el. 3 Şi Domnul zise către Satana: Căutat-ai spre servul meu, Iov? Nimenea nu este ca dânsul pe pământ, bărbat fără prihană şi drept, temător de Dumnezeu, şi care se fereşte de tot lucrul rău. Iacă, el este statornic în neprihănirea sa, deşi m’ai îmboldit asupră-i, spre al pierde în zădar.
4 Şi răspunse Satana Domnului, şi zise: Pele pentru pele! Toate, ce are omul, le va da pentru vieaţa sa. 5 Însă întinde măna ta acum, şi loveşte oasele lui în carnea lui, şi să vedem, de nu te va blestema în faţă. 6 Şi zise Domnul către Satana: Iacă, el fie în mâna ta, numai de vieaţa lui păzeşte-te.
7 Şi aşa se duse Satana din faţa Domnului, şi lovi pre Iov cu ulcere mari, dela talpa piciorului său, până la creştetul său. 8 Şi-şi luă un hârb, şi se scărpină cu el; şi şezu în cenuşă.
9 Atuncia zise femeia sa către dânsul: Mai eşti încă statornic în neprihănirea ta? 10 Blestemă pre Dumnezeu, şi mori! Dar el zise către ea: Cum vorbesc cele proaste, aşa vorbeşti şi tu. Ce! Să primim noi dela Dumnezeu bunul, şi răul să nu-l primim? În toate acestea Iov nu păcătui cu buzele sale.
11 Şi trei amici ai lui Iov: Elifaz, Temaneul, şi Bildad, Şuheul, şi Zofar, Naamateul, auzind toate nenorocirile ce veniseră preste el, plecară fiecare dela locul unde era, şi se vorbiră între ei, să vină spre a-l compătimi şi a-l mângăia. 12 Şi ridicând de departe ochii lor, nu l-au cunoscut; şi înălţând vocea lor, plânseră, şi rupseră fiecare mantia sa, şi au aruncat pământ preste capetele lor spre cer. 13 Şi şezură lângă dânsul pe pământ şapte zile şi şapte nopţi, şi nici unul nu vorbi un cuvânt către dânsul; căci vedeau, că durerea sa era mare foarte.