1 Şi Elifaz, Temaneul, răspunse, şi zise: 2 Poate omul să folosească pre Dumnezeu? Chiar dacă şieşi foloseşte înţeleptul. 3 Este oare spre binele celui Atotputernic, de eşti drept? Sau spre câştigul său, de urmezi fără vină căile tale? 4 De frică de tine certa-se-va cu tine? Sau merge-va cu tine la judecată? 5 Au doară răutatea ta nu este mare? Şi fără capăt fără de legile tale? 6 Căci ai luat amanet fără temeiu dela fraţii tăi, Şi ai despuiat pre cei goi de vestmintele lor; 7 N’ai dat apă de băut celui ostenit, Şi ai oprit pânea ta celui flămând. 8 Dar tu puternic fiind, ai stăpânit pământul întreg, Şi însemnat fiind, ai locuit singur într’însul. 9 Pre văduve le-ai dat afară cu mânele deşerte, Şi braţul orfanilor l-ai frânt. 10 Pentru aceasta eşti înconjurat de curse, Şi spaima te uimeşte de odată. 11 Au nu vezi întunerecul, Şi mulţimea apei, care te acopere? 12 Au nu este Dumnezeu în înălţimea cerului? Priveşte înălţimea stelelor, cât sunt de înalte! 13 Şi tu zici: „Ce poate să ştie Dumnezeu? Cum poate să judece din dosul întunerecului de nori? 14 Norii deşi îl ascund, şi-l opresc a vedea: Cutreeră cercul cerului.” 15 Oare voeşti să urmezi calea cea veche, Pe care au umblat oamenii stricăciunei, 16 Cari au fost răpiţi înainte de timp, Şi preste a căror temelie s’a vărsat potopul; 17 Cari ziseră către Dumnezeu: „Depărtează-te de noi! Căci ce ne poate face Atotputernicul?” 18 Deşi umpluse casele lor cu bunătăţi; Dar departe fie de mine sfatul celor răi! 19 Aceasta o văd drepţii, şi se bucură; Şi cel nevinovat îşi râde de dânşii: 20 „Iacă, va zice acesta, neamicul nostru este stârpit, Şi averea lui mistuită de foc!” 21 Fă-te cunoscut cu dânsul, şi-ţi va fi bine, Şi fericirea prin aceasta iarăşi îţi va veni; 22 Primeşte învăţătura din gura lui, Şi ia în inimă cuvintele lui. 23 De te vei întoarce către Atotputernicul, iarăşi te vei restatornici; Depărtează deci nedreptatea din corturile tale; 24 Aruncă aurul în pulbere, În prundul pârâielor aruncă aurul din Ofir: 25 Atunci Atotputernicul va fi aurul tău, Şi argintul tău cel strălucitor; 26 Atuncia cu adevărat te vei bucura de Atotputernicul, Şi vei ridica faţa ta către Dumnezeu; 27 Te vei ruga către dânsul, şi el te va asculta, Şi-ţi vei îndeplini votul; 28 În tot ce vei întreprinde, vei isbuti, Şi pe căile tale va luci lumină. 29 Apăsaţilor vei spune: Înălţaţi-vă, Căci pre cel cu ochii plecaţi Dumnezeu îl va scăpa. 30 Mântui-va chiar pre cel vinovat; Da, şi acesta se va mântui prin curăţenia mânelor tale.