1 Şi Iov răspunse, şi zise: 2 Luaţi aminte la cuvântul meu Aceasta să fie mângăierea voastră! 3 Îngăduiţi-mă să vorbesc, Şi după vorbirea mea veţi putea să mă râdeţi! 4 Este oare tânguirea mea asupra vre-unui om? Şi chiar dacă aşa ar fi, pentru ce să nu fiu nerăbdător? 5 Căutaţi la mine, şi vă uimiţi, Şi puneţi mâna la gură! 6 Da, când îmi amintesc, mă cutremur, Şi carnea mea se cuprinde de groază! 7 Pentru ce răii trăiesc, Îmbătrânesc, sporesc in putere? 8 Seminţia lor creşţe cu ei împreună, Şi odrasla lor înaintea ochilor lor; 9 Casele lor sunt în pace, fără teamă, Şi varga lui Dumnezeu nu vine preste dânşi; 10 Taurul lor se prăseşte, şi nu-şi pierde sămânţa, Vaca lor fată, şi nu leapădă; 11 Ei răspândesc pruncii lor ca pre o turmă, Şi copiii lor saltă în jurul lor, 12 Ei se desfată cu timpane şi citare, Şi se bucură la răsunetul buciumului; 13 Ei îşi petrec zilele în fericire, Şi într’o clipeală se pogor în mormânt: 14 De şi ai zis lui Dumnezeu: „Depărtează-te dela noi; Căci cunoştinţa căilor tale nu o dorim! 15 Ce este Atotputernicul, ca să-i servim? Ce ne foloseşte, de ne vom ruga lui?” 16 Au nu stă în mâna lor fericirea lor? (Sfatul răilor departe fie de mine!) 17 Oare adesea se stinge candela răilor, Adesea vine asupră-le stricăciunea, Şi sorţurile lor le împarte oare Dumnezeu în mânia sa? 18 Oare adesea sunt ca paiele în faţa vântului, Şi ca pleava spulberată de furtună? 19 Zice-veţi: „Dumnezeu păstrează pentru fiii săi pedeapsa sa.” Răsplătească-şi-o lui însuşi, ca el să o simtă, 20 Cu chiar ochii săi să vadă stricăciunea sa, Bea singur din mânia Atotputernicului! 21 Căci ce-i pasă de casa sa în urma sa, Când numărul lunelor sale i-s’a împlinit? 22 Cine va învăţa minte pre Dumnezeu? Pre dânsul, care judecă pre cei mari? 23 Unul moare în mijlocul prosperităţei sale, Cu totul fericit şi liniştit; 24 Vânele sale sunt pline de suc, Şi adăpată este măduva oaselor sale; 25 Altul moare cu sufletul întristat, Fără să fi gustat de bine vre odată. 26 Dimpreună sunt culcaţi în pulbere, Şi vermii acoper pre amândoi. 27 Iacă, eu cunosc gândurile voastre, Şi hotărîrile, cu cari mă nedreptăţiţi: 28 Căci ziceţi: Unde este casa apăsătorului? „Şi unde cortul, în care locuesc cei răi?” 29 De ce n’aţi întrebat de călători? Nu nesocotiţi mărturiile lor: 30 „Cel rău, ziceţi, este păstrat pentru ziua pierderei, El se va aduce în ziua mâniei.” 31 Dar cine va cuteza a-i spune în faţă urmările sale? Şi cine-i va răsplăti cele ce a făcut? 32 Îl duc afară la morminte, Şi-şi priveghiează mausoleul; 33 Lin zac asupră-i brazdele văiei, Şi el trage după sine o lume întreagă, Aşa cum l-a precedat o mulţime nenumărată, 34 Deci, nu-mi daţi decât mângăieri deşerte, Căci întâmpinările voastre nu sunt decât o minciună.