1 Iuda, slujitor al lui Iisus Hristos, frate însă al lui Iacob, celor chemaţi care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl ci păstraţi pentru Iisus Hristos.
2 Milă vouă şi pace şi iubire să fie înmulţită.
3 Iubiţilor, când puneam toată silinţa să vă scriu despre mântuirea de obşte a noastră, avui nevoe să vă scriu îndemnând ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor o singură dată.
4 Pentru că s’au vârît pe ascuns unii oameni, care de demult sunt scrişi mai dinainte spre această judecată, netemători de Dumnezeu, schimbând darul Dumnezeului nostru în desfrânare şi tăgăduind pe unicul stăpân şi pe Domnul nostru Iisus Hristos.
5 Voesc dar să vă aduc aminte, fiindcă ştiţi odată toate, că Domnul, după ce a scăpat pe popor din Egipt, a pierdut de-a doua oară pe cei care n’au crezut,
6 Şi pe îngeri care nu şi-au păzit stăpânirea, ci au părăsit locuinţa lor, i-a păstrat supt întunerec în vecinice legături spre judecata zilei celei mari;
7 După cum Sodoma şi Gomora şi oraşele dimprejurul lor, fiindcă s’au dat cu totul la desfrânare, în acelaşi chip ca aceştia şi au umblat după trup străin, stau înainte dovadă suferind pedeapsă de foc vecinic.
8 Asemenea dar şi aceştia visând, pângăresc trupul, despreţuesc stăpânire, defaimă măriri.
9 Dar Mihael Arhanghelul, când pricindu-se cu deavolul se certà despre corpul lui Moise, nu îndrăznì să aducă o judecată de defăimare, şi zise: „certe-te Domnul”.
10 Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce ştiu din fire ca dobitoacele necuvântătoare, în acestea se prăpădesc.
11 Vai lor, că umblară în calea lui Cain, şi pentru plată se deteră cu totul în rătăcirea lui Balaam, şi pieiră în împotrivirea lui Cora.
12 Aceştia sunt petele de necurăţenie în mesele voastre obşteşti, ospătând fără teamă împreună cu voi, păşunându-se pe sine însuşi, nouri fără apă mânaţi înainte de vânturi, pomi tomnatici fără rod, de două ori uscaţi, desrădăcinaţi fiind,
13 Valuri fioroase ale mării spumegând ruşinea lor, stele rătăcitoare, pentru dânşii este păstrată în veci întunecimea întunerecului.
14 Dar şi Enoch, al şaptelea dela Adam, profetiză pentru aceştia zicând: iată venit-a Domnul în zecimi de mii de sfinţi ai lui.
15 Ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi netemătorii de Dumnezeu, pentru toate lucrurile netemerii lor de Dumnezeu pe care le-au făcut cu netemere de Dumnezeu şi pentru cuvintele aspre pe care le-au vorbit împotriva lui păcătoşii, netemători de Dumnezeu.
16 Aceştia sunt cârtitorii nemulţumiţi de a lor soarte, deşi umblă potrivit cu poftele lor, şi gura lor vorbeşte cuvinte trufaşe, deşi dau cinste unor feţe pentru folos.
17 Voi însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos.
18 Că vă spuneau: în timpul de pe urmă vor fi batjocuritori umblând, potrivit cu ale lor pofte, de netemători de Dumnezeu.
19 Aceştia sunt care fac deosebiri, oameni fireşti neavând duh.
20 Dar voi, iubiţilor, clădindu-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugându-vă în duhul sfânt.
21 Păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu, aşteptând mila Domnului nostru Iisus Hristos spre viaţă vecinică.
22 Şi pe unii şovăitori mustraţi-i.
23 Iar pe alţii scăpaţi-i răpindu-i din foc, iar pe alţii miluiţi-i în temere, urînd şi cămaşa mânjită de trupul lor.
24 Iar celui care poate să vă păzească pe voi fără greşală şi să vă pună înaintea măririi lui desăvârşiţi în veselie.
25 Unicului înţeleptului Dumnezeu Mântuitorul nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru mărire, mărie, tărie şi stăpânire mai nainte de tot veacul şi acum şi în toate veacurile. Amin.