1 Bătrânul către Gaiu iubitul, pe care eu îl iubesc în adevăr.
2 Iubitule, doresc ca tu să aibi parte în orice şi să fii sănătos, după cum are parte sufletul tău.
3 M’am bucurat foarte, când veniră fraţii şi deteră dovadă pentru adevărul tău, după cum umblì tu în adevăr.
4 Nu am bucurie mai mare, decâ aceasta, ca să auz că copiii mei umblă în adevăr.
5 Iubitule, cu credincioşie săvârşeşti orice faci pentru fraţi şi anume străini.
6 Care au dat înaintea bisericei dovadă de iubirea ta, pe care trimiţându-i mai nainte, bine vei face după cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu.
7 Căci pentru numele lui Hristos au plecat, neluând nimic dela neamuri.
8 Deci noi datori suntem să ocrotim pe unii ca aceştia, ca să ne facă împreună lucrători pentru adevăr.
9 Am scris ceva bisericei; dar Diotrefe, care năzueşte să răpească întăetatea preste dânşii, nu ne primeşte.
10 Pentru aceea, dacă voiu fi venit, îi voiu aduce aminte lucrurile pe care le face, flecărind de noi cu vorbe rele, şi nemulţumit fiind de acestea, nici el nu primeşte pe fraţi, şi împedecă pe cei care voesc să-i primească, şi-i dă afară din biserică.
11 Iubitule, nu urmà răul, ci binele. Cine face bine, este din Dumnezeu; cine face rău, n’a văzut pe Dumnezeu.
12 Lui Demetriu i-s’a dat bună dovadă de către toţi şi de către însuşi adevărul: şi chiar noi dăm dovadă, şi ştii că dovada noastră este adevărată.
13 Multe aveam să-ţi scriu, dar nu voesc să-ţi scriu cu cerneală şi condeiu.
14 Nădăjduesc însă să te văz în curând şi vom vorbì gură către gură.
15 Pace ţie. Te îmbrăţişază prietinii; îmbrăţişază pe nume pe fraţi.