1 Şi fiii lui Israel iarăşi făcură rele în ochii Domnului, şi Domnul îi dădu pre ei în mâna Filistenilor patruzeci de ani.
2 Şi a fost un bărbat din Ţora, din neamul lui Dan, şi numele lui era Manoah, şi femeia lui era stearpă, şi n’a născut. 3 Şi îngerul Domnului se arătă femeii, şi-i zise: Iată, tu eşti stearpă, şi n’ai născut; dară vei zămisli, şi vei naşte fiu. 4 Şi acum păzeşte-te, şi nu bea vin nici beutură îmbătătoare, şi nu mânca nimica necurat. 5 Că iată, tu vei zămisli şi vei naşte fiu, şi briciul nu se va pune pe capul lui; că pruncul va fi nazareu al Domnului din pântece; şi el va începe mântuirea lui Israel din mâna Filistenilor.
6 Şi femeia veni, şi spuse bărbatului ei, zicând: Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, şi faţa, îi era ca faţa îngerului lui Dumnezeu, înfricoşat foarte; dar nu l-am întrebat de unde era, nici numele său nu mi-l-a spus. 7 Şi el zise către mine: Iată, tu vei zămisli, şi vei naşte fiu; şi acum nu bea vin nici băutură îmbătătoare, şi nu mânca nimica necurat; că nazareu al Domnului va fi pruncul chiar din sânul mumei sale până în ziua morţii sale.
8 Atuncia Manoah se rugă Domnului, şi zise: Rogu-te, Doamne, omul lui Dumnezeu, pe cari tu l-ai trimis, să mai vină încă odată la noi, şi să ne înveţe ce să facem cu pruncul ce se va naşte. 9 Şi Dumnezeu auzi vocea lui Manoah, şi îngerul lui Dumnezeu mai veni odată la femeie, pe când ea şedea în câmpie: dară Manoah, bărbatul ei, nu era cu dânsa. 10 Şi femeia se grăbi, şi alergă, şi spuse aceasta bărbatului ei, zicându-i: Iată, omul ce a venit în ziua aceea la mine, iarăşi mi-s’a arătat. 11 Şi Manoah se sculă, urmă femeii sale, şi venind la omul acela îi zise: Tu eşti omul ce a vorbit către femeie? Şi el răspunse: Eu sunt. 12 Şi Manoah zise: De se va împlini cuvântul tău, ce să se facă cu pruncul şi ce să facă el? 13 Şi îngerul Domnului zise lui Manoah: Femeia să se păzească de toate câte i-am zis. 14 Din toate câte ies din viţa viei ea să nu mănânce, vin şi beutură îmbătătoare să nu bea, nici nimica necurat să nu mănânce. Toate câte i-am poruncit să le păzească.
15 Şi Manoah zise către îngerul Domnului: Te-am întârzia, ca să-ţi pregătim un ied. 16 Şi îngerul Domnului zise lui Manoah: De mă întârzii, nu voiu mânca din pânea ta, şi de voieşti să faci ardere de tot, adă-l Domnului; că Manoah nu ştia, că acesta era îngerul Domnului. 17 Şi Manoah mai zise către îngerul Domnului: Care este numele tău, că de se va împlini cuvântul tău, să te onorăm. 18 Şi îngerul Domnului zise către dânaul: De ce întrebi numele meu? Că minunat este el. 19 Şi Manoah luă iedul şi darul de pâne, aducându-l Domnului pe stâncă; şi el făcu minune: şi Manoah şi femeia lui văzură: 20 Căci pe când flacăra se înălţa depe altar la cer, îngerul Domnului se înălţă în flacăra altarului, şi Manoah şi femeia lui văzură aceasta, şi căzură cu faţa la pământ. 21 Şi îngerul Domnului nu se mai arătă lui Manoah şi femeii sale.
Atuncia Manoah cunoscu că acesta era îngerul Domnului. 22 Şi Manoah zise femeii sale: Vom muri, că noi am văzut pe Dumnezeu. 23 Şi femeia lui îi răspunse: Dacă Domnul ar fi voit a ne omorî, nu ar fi luat din mâna noastră arderea de tot şi darul de pâne, nici ne-ar fi arătat toate acestea, şi nici la timp nu ar fi vestit un lucru ca acesta.
24 Şi femeia născu fiu, şi chemă nuniele lui Samson. Şi pruncul crescu, şi Domnul îl binecuvântă. 25 Şi spiritul Domnului începu a-l împinge în Mahane-Dan, între Ţorah şi Eştaol.