1 Şi se întâmplă în acele zile, când nu era rege în Israel, că era un bărbat Levit, ce petrecea în lăturile muntelui lui Efraim, şi care-şi luă femeie concubină din Bet-Lehemul lui Iuda. 2 Şi concubina sa se desfrână de el, şi se duse dela dânsul în casa părintelui ei, în Bet-Lehemul lui Iuda, şi fu acolo patru luni de zile.
3 Şi bărbatul ei sculându-se, se duse după ea, spre a-i vorbi după inima ei, ca să o întoarcă. Şi mai era cu dânsul servul său şi o pereche de asini. Şi ea îl duse în casa părintelui ei, pre care văzându-l părintele tinerii femei, se bucură de întâlnirea lui. 4 Şi-l ţinu socrul său, părintele tinerii femei, şi el rămase la dânsul trei zile; şi ei mâncară, beură şi rămaseră acolo. 5 Şi în ziua a patra, ei se sculară de dimineaţă, şi el se sculă spre a se duce. Şi părintele tinerii femei zise ginerelui său: Întăreşte inima ta cu o bucată de pâne, şi apoi vă veţi duce. 6 Şi ei se aşezară, şi mâncară şi beură amândoi împreună; şi părintele tinerii femei zise către bărbat: Rogu-te, rămâi aicia, ca inima ta să se veselească. 7 Totuşi bărbatul se sculă spre a se duce, dară socrul său sta de el; deci rămase iarăşi acolo. 8 Şi el se sculă de dimineaţă în ziua a cincia, spre a se porni; şi părintele tinerii femei zise: Rogu-te, întăreşte inima ta; şi întârziază până ce ziua se pleacă spre seară; şi ei mâncară amândoi. 9 Şi bărbatul se sculă spre a se duce, el şi concubina lui, şi servul său. Şi zise către dânsul socrul său, părintele tinerii femei: Rogu-te, priveşte, ziua a trecut, se face noapte, rogu-vă rămâneţi toată noaptea. Iată, ziua se pleacă spre noapte, rămâneţi aicia, ca inima ta să se veselească, şi mâne veţi mâneca pe calea voastră, şi te vei duce la cortul tău. 10 Dară bărbatul nu voi a mai rămânea şi în noaptea aceia; ci sculându-se plecă, şi veni până în dreptul Iebusului, acesta e Ierusalimul, şi cu dânsul era o pereche de asini înşeuaţi, şi concubina lui.
11 Când ei erau aproape de Iebus, ziua era plecată foarte; şi servul zise către domnul său: Rogu-te vino, şi să ne abatem către această cetate a Iebuseilor, ca să rămânem în ea. 12 Şi domnul său zise către el: Noi nu ne vom abate către o cetate străină, în care nu sunt, fii de ai lui Israel; ci vom trece până la Ghibea. 13 Şi el zise servului său: Vino, ca să ne apropiem de unul din acele locuri, şi să rămânem în Ghibea sau în Rama. 14 Şi trecură şi merseră; şi soarele le apuse lor sub Ghibea, ce e a lui Beniamin. 15 Şi se abătură acolo, spre a intra şi a rămânea în Ghibea; şi el sosi, şi rămase în uliţa cetăţii; că nimenea nu-i primia în casă, ca să rămâie.
16 Şi iată, un om bătrân venia dela lucrul său din câmp către seară; omul era din muntele lui Efraim, şi petrecea în Ghibea; iar locuitorii locului erau Beniamiţi. 17 El ridicându-şi ochii săi, văzu pre bărbatul călător pe uliţa cetăţii, şi zise bătrânul: Unde te duci, şi de unde vii? 18 Şi el zise: Noi călătorim din Bet-Lehemul lui Iuda până la laturile muntelui lui Efraim, de acolo sunt eu şi am mers până la Bet-Lehemul lui Iuda; şi mă duc acum la casa Domnului; dar nimenea nu mă primeşte în casă; 19 deşi avem paiu şi nutreţ pentru asinii noştri, şi am pâne şi vin pentru mine, pentru serva ta şi pentru băiatul ce este cu servii tăi; nu ducem lipsă de nimic. 20 Şi zise bătrânul: Pace ţie! Ori cum lipsa ta o iau asupra mea numai în uliţă să nu ramâi. 21 Şi el îl aduse în casa sa, nutri asinii, şi ei îşi spălară picioarele, şi mâncară şi beură.
22 Pre când îşi veseliau inima, iată locuitorii cetăţii, oameni înrăutăţiţi, încunjurară casa, bătură la uşe, şi ziseră către bătrânul, domnul casei: Adu afară pre omul ce a venit în casa ta, ca să-l cunoaştem. 23 Şi domnul casei ieşind la dânşii, le zise: Nu, fraţilor mei, rogu-vă, nu lucraţi aşa de rău, după ce bărbatul acesta a venit în casa mea; nu faceţi această nelegiuire! 24 Iată fata mea cea fecioară şi concubina lui, scoatele-voiu afară, umiliţi-le, şi faceţi cu ele ceeace este bun în ochii voştri; dar acestui bărbat nu faceţi această nelegiuire. 25 Dară bărbaţii nu voiră a-l asculta. Deci bărbatul apucă pre concubina sa, şi o scoase afară la dânşii, şi o cunoscură, şi-şi bătură joc de dânsa toată noaptea până dimineaţă, şi o lăsară când se suiau zorile.
26 Şi femeia veni către ziuă, şi căzu la uşa casei omului, la care era domnul ei, pe când începu a se lumina. 27 Când domnul ei se sculă dimineaţa, şi deşchizând uşile casei, voi să iasă afară, spre a se duce în calea sa, iată concubina sa zăcea la uşa casei, şi mânile ei pe prag.
28 Şi el îi zise: Scoală, şi să mergem! Dară nimenea nu răspunse. Şi el o puse pe asin, şi merse spre locul său.
29 Şi când el ajunse la casa sa, luă cuţitul, apucă pe concubina sa, şi o îmbucătăţi, carnea şi oasele sale, în douăsprezece bucăţi, şi le trimise în tot cuprinsul lui Israel. 30 Şi a fost, că oricine vedea aceasta zicea: Nu s’a întâmplat şi nu s’a văzut una ca aceasta, de când fiii lui Israel au ieşit din pământul Egiptului până în ziua de astăzi. Luaţi aminte de aceasta, sfătuiţi şi spuneţi.