1 În acele zile nu era rege în Israel, şi în acele zile seminţia Daniţilor îşi căută moştenire spre locuire; că până atuncia nu-i căzuse moştenire între seminţiile lui Israel. 2 Şi fiii lui Dan trimiseră din neamul lor cinci bărbaţi din hotarele lor, bărbaţi viteji, din Ţora şi Eştaol, spre a iscodi ţara şi a o cerceta; şi le ziseră: Mergeţi, cercetaţi ţara. Şi ei veniră în muntele lui Efraim până la casa lui Mica, şi maseră acolo. 3 De abia sosiră la casa lui Mica, şi ei cunoscură vocea tinărului, a Levitului. Şi se abătură acolo, şi-i ziseră: Cine te-a adus aicia, ce faci tu aicia, şi ce ai tu aicia? 4 Şi el le zise: Aşa şi aşa mi-a făcut mie Mica, şi el m’a tocmit, şi sunt preotul lui. 5 Şi-i ziseră: Rugămu-te, întreabă pre Dumnezeu, ca să ştim, dacă calea pe care mergem va prospera. 6 Şi preotul le zise: Mergeţi în pace, înaintea Domnului este calea voastră pe care mergeţi.
7 Şi cei cinci bărbaţi merseră, şi veniră la Laiş, şi văzură pre poporul din ea locuind în siguranţă, după chipul Sidonienilor, liniştit şi sigur, şi nu era în ţară nimenea, care să aibă putere a le face vre-un neajuns, şi erau departe de Sidonieni, şi n’aveau a face cu alţi oameni. 8 Şi venind la fraţii lor la Ţora şi Eştaol, ziseră fraţii lor către dânşii: Ce aduceţi voi? 9 Şi ei răspunseră: Haidem, să ne suim asupră-le, că noi am văzut ţara, şi iată, ea este bună foarte. Ce, încă staţi în tăcere? Nu vă leneviţi a pleca şi a merge să luaţi ţara în stăpânire! 10 Când veţi intra, veţi veni la un popor sigur, şi pământul este întins în toate lăturile; că Dumnezeu l-a dat în mânile voastre, un loc în care nu lipseşte nimic din cele ce sunt pe pământ.
11 Şi plecară deacolo din neamul lui Dan, din Ţora şi Eştaol şase sute de bărbaţi, încinşi cu arme de resbel. 12 Şi ei se suiră, şi ţăbărîră la Kiriat-Iearim în Iuda. Deaceea locul acesta s’a numit Mahane-Dan până în ziua de astăzi; iată, el este în dosul Kiriat-Iearimului. 13 Deacolo trecură la muntele lui Efraim, şi veniră până la casa lui Mica. 14 Şi cei cinci bărbaţi, cari s’au dus ca să iscodească ţara Laiş, răspunseră şi ziseră fraţilor lor: Ştiţi voi, că în casele acestea este un efod, terafimi şi chip cioplit şi chip turnat? Gândiţi-vă acum ce aveţi de făcut. 15 Şi se abătură acolo, şi veniră în casa tinărului, a Levitului, în casa lui Mica, şi-l întrebară de sănătate. 16 Şi cei şase sute de bărbaţi dintre fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de resbel, stătură la intrarea pe poartă. 17 Şi cei cinci bărbaţi, cari s’au dus să iscodească ţara, se suiră, intrară acolo, şi luară chipul cel cioplit, efodul, terafimii şi chipul cel turnat; şi preotul sta la intrarea pe poartă cu cei saşe sute de bărbaţi, încinşi cu arme de resbel. 18 Aceştia venind la casa lui Mica, luară chipul cel cioplit, efodul, terafimii şi chipul cel turnat. Şi preotul zise către dânşii: Ce faceţi? 19 Şi ei ziseră: Taci, pune mâna ta pe gura ta, mergi cu noi, şi fi nouă părinte şi preot. Este mai bine ca tu să fii preot al casei unui singur om, sau să fii preot al unei seminţii şi al unui neam în Israel? 20 Şi inima preotului se bucură, şi el luă efodul, terafimii şi chipul cel cioplit şi se duse în mijlocul poporului. 21 Şi ei se întoarseră, şi plecară, punând înaintea lor copiii, turmele şi averile.
22 Acum se depărtaseră dela casa lui Mica, când se adunară bărbaţii, ce erau în casele de lângă casa lui Mica, şi ajunseră pre fiii lui Dan. 23 Şi strigară după fiii lui Dan, cari înturnându-şi feţele lor, ziseră lui Mica: Ce ai tu că te-ai adunat? 24 Şi el zise: Voi aţi luat zeii ce mi-am făcut şi pre preot, şi v’aţi dus, şi ce-mi mai rămâne? Şi acum îmi ziceţi: Ce ai tu? 25 Şi fiii lui Dan îi ziseră: Nu fă să se audă vocea ta în urma noastră, ca să nu se arunce asupra ta oameni cu inima amărîtă, şi aşa tu să nimiceşti viaţa ta şi viaţa casnicilor tăi. 26 Şi fiii lui Dan merseră în calea lor. Iar Mica, văzând că ei erau mai tari decât dânsul, îşi înturnă faţa, şi se întoarse la casa sa.
27 Şi ei luară ceeace Mica a făcut, şi pre preotul ce era la dânsul; şi venind asupra Laişului, asupra unui popor liniştit şi sigur, îl trecură prin ascuţişul săbii, şi au ars cetatea cu foc. 28 Şi nu era nimenea să-l ajute, că el era departe de Sidon, şi nu avea a face cu alţi oameni; şi zăcea în valea care este a Bet-Rehobului.
29 Şi zidiră cetatea, şi locuiră în ea. Şi ei numiră cetatea Dan, după numele lui Dan, părintele lor, ce s’a născut lui Israel; dar mai înainte numele cetăţii era Laiş. 30 Şi fiii lui Dan înălţară chipul cel cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Manase, el şi fiii săi erau preoţii seminţiei Daniţilor, până în ziua captivării ţării. 31 Şi ei înălţară chipul cel cioplit al lui Mica, pre care el l-a fost făcut, tot timpul cât a fost casa lui Dumnezeu în Şilo.