1 Şi îngerul Domnului se sui din Ghilghal la Bochim, şi zise: Eu v’am scos pre voi din Egipt, şi v’am adus în pământul, pre care cu jurământ l-am făgăduit părinţilor voştri, şi am zis: Eu nu voiu strica legământul meu cu voi în veci; 2 şi voi să nu încheiaţi nici un legământ cu locuitorii pământului acestuia, şi altarele lor să le sfărîmaţi; dară nu aţi ascultat de vocea mea. Pentru-ce aţi făcut aceasta? 3 Deci am mai zis: Eu nu-i voiu isgoni de dinaintea voastră, ci ei vor fi spini în coastele voastre. şi zeii lor vă vor fi curse.
4 Şi când îngerul Domnului vorbi cuvintele acestea către toţi fiii lui Israel, poporul işi înălţă vocea sa, şi plânse. 5 Şi ei chiemară numele locului aceluia Bohim, şi ei sacrificară acolo Domnului.
6 Şi Iosua lăsă poporul, şi fiii lui Israel se duseră fiecare la moştenirea sa, spre a lua în moştenire pământul.
7 Şi poporul a servit Domnului, în toate zilele lui Iosua, şi în toate zilele bătrânilor cari trăiră multe zile după Iosua, şi cari au văzut faptele cele mari ale Domnului, pre care le-au făcut el pentru Israel.
8 Şi Iosua, fiul lui Nun, servul Domnului, muri, fiind de o sută zece ani. 9 Şi ei îl îmmormântară în hotarul moştenirii sale, în Timnat-Heres, în muntele lui Efraim spre miazănoaptea muntelui Gaaş. 10 Şi toată acea generaţiune s’a adaos la părinţii săi.
Şi se sculă altă generaţiune după dânşii, care n’a cunoscut pre Domnul, şi nici faptele pre cari le-a făcut el pentru Israel. 11 Şi fiii lui Israel făcură rele în ochii Domnului, şi serviră Baalilor. 12 Şi ei părăsiră pre Domnul Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos pre ei din pământul Egiptului, şi urmară altor zei, din zeii popoarelor ce erau în jurul lor, şi se închinară acestora, şi mâniară pre Domnul. 13 Şi ei părăsiră pre Domnul, şi serviră lui Baal şi Astarteelor.
14 Şi mânia Domnului se aprinse asupra lui Israel, şi el îi dădu în mâna prădătorilor, cari-i prădară, şi-i vându în mâna neamicilor lor de prin prejur; şi nu mai putură sta înaintea neamicilor lor. 15 Ori în cotro ei ieşiau, mâna Domnului era asupra lor spre rău, după cum a vorbit Domnul, şi după cum Domnul s’a jurat lor; şi ei erau strâmtoraţi foarte.
16 Şi Domnul le scula judecători, cari-i mântuiau din mâna prădătorilor lor. 17 Dară ei nu voiau să asculte de judecătorii lor, ci desfrânau după alţi zei, închinându-se lor; curând se abătură din calea pe care au umblat părinţii lor; aceştia ascultaseră poruncile Domnului, iar ei nu făcură aşa. 18 Şi când Domnul le scula judecători, Domnul era cu judecătorul, şi-i mântuia din mâna neamicilor lor în toate zilele judecătorului; că Domnul se îndura de ei la suspinurile lor, din causa apăsătorilor şi impilătorilor lor.
19 Şi când judecătorul muri, se corumpeau din nou mai mult decât părinţii lor, umblând după alţi zei, servindu-le şi închinându-se lor, nelăsând nimica din răutăţile lor şi din îndărătniciile lor.
20 Şi mânia Domnului se aprinse asupra lui Israel, şi el zise: Pentru că poporul acesta a călcat legământul meu, pre care l-am poruncit părinţilor lor, şi n’a ascultat de vocea mea, 21 deaceea şi eu nu voiu mai alunga de dinaintea lor pre nimenea din popoarele, pre cari le-a lăsat Iosua, când muri, 22 pentru a ispiti prin ele pre Israel, de vor păzi, au nu, calea Domnului, şi vor umbla în ea, cum făcură părinţii lor. 23 Şi aşa Domnul lăsă popoarele acestea, fără de a le alunga cu grăbire, şi nu le dădu în mânile lui Iosua.