1 Şi bărbaţii lui Israel s’au jurat în Miţpe, zicând: Nimenea din noi să nu dea pre fata sa de femeie lui Beniamin. 2 Şi poporul veni la Bet-El, rămase acolo până în seară înaintea lui Dumnezeu, şi ei îşi înălţară vocile lor şi plânseră tare, 3 zicând: Pentru ce, o Doamne Dumnezeul lui Israel, s’a întâmplat aceasta în Israel, ca Israel să se lipsească de o seminţie? 4 Şi a doua zi poporul se sculă, zidi acolo un altar, şi aduse arderi de tot şi sacrificii de bucurie.
5 Şi fiii lui Israel, ziseră: Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s’a suit cu adunarea Domnului? Că fu un jurământ mare asupra aceluia care nu se va sui la Domnul la Miţpe, zicând: El să se omoare. 6 Şi fiilor lui Israel li-se făcu milă de Beniamin, fratele lor, şi ziceau: Astăzi o seminţie întreagă s’a pierdut din Israel. 7 Ce să facem de femei pentru cei rămaşi! Că noi ne-am jurat pe Domnul a nu le da lor din fetele noastre femei. 8 Şi ei ziseră: Este vre-una din seminţiile lui Israel, care să nu se fi suit la Domnul în Miţpe?
Şi iată, nici unul din Iabeş-Galaad n’a venit în tabără la adunare. 9 Şi poporul se numără, şi iată, nu era acolo nimenea din locuitorii Iabeş-Galaadului. 10 Şi comunitatea trimise acolo douăsprezece mii de oameni din cei mai viteji, şi le porunci; zicând: Mergeţi, şi treceţi pre locuitorii din Iabeş-Galaad prin ascuţişul săbiei, şi pre femei şi pre copiii. 11 Şi iată ceeace veţi face: Pre tot bărbatul, şi pre toată femeia care s’a culcat cu bărbat, voi să-i nimiciţi cu de-săvârşire. 12 Şi ei găsiră între locuitorii din Iabeş-Galaad patru sute de fete fecioare, cari nu se culcaseră cu bărbat, şi le aduseră în tabără la Şilo, ce este în pământul Canaan.
13 Şi toată comunitatea trimise, şi vorbi către fiii lui Beniamin, cari erau în stânca Rimmon, şi le cuvântară pace. 14 Şi Beniamin se întoarse în acel timp; şi le dădură lor de femei pe acelea, pre cari le-au lăsat în vieaţă dintre femeile Iabeş-Galaadului; dară ele nu ajungeau pentru ei. 15 Şi poporului i-se făcu milă de Beniamin, că Domnul a făcut o ştirbitură în şeminţiile lui Israel.
16 Şi bătrânii comunităţii, ziseră: Ce să facem de femei pentru cei rămaşi, că femeile s’au stârpit din Beniamin? 17 Şi ei ziseră: Cei scăpaţi să stăpânească ceeace era a lui Beniamin, pentru ca să nu se stângă o seminţie din Israel. 18 Dară noi nu putem să le dăm femei din fetele noastre, că fiii lui Israel s’au jurat, zicând: Blestemat să fie acela ce va da femeie lui Beniamin!
19 Şi ei ziseră: Iată, sărbătoare Domnului se face din an în an în Şilo, care este spre miazănoapte de Bet-El spre răsăritul drumului celui mare, care duce dela Bet-El la Şihem, şi spre miazăzi dela Lebona. 20 Şi ei porunciră fiilor lui Beniamin, zicând: Mergeţi şi pândiţi în vii; 21 şi când veţi vedea că fetele din Şilo ies spre a juca în cor, ieşiţi din vii, şi răpiţi-vă fiecare pre femeia sa din fetele din Şilo, şi duceţi-vă în pământul lui Beniamin. 22 Şi dacă părinţii lor sau fraţii lor vor veni spre a se certa cu noi, noi le vom zice: Din har către noi daţi-le, fiindcă noi nu am luat câte o femeie pentru fiecare din ei în acest resbel; şi nu voi sunteţi cari le-aţi dat pre ele: atuncia numai aţi fi vinovaţi. 23 Şi fiii lui Beniamin făcură aşa, şi-şi luară femei după numărul lor, dintre dănţuitoarele, pre cari le-au răpit: şi merseră şi se întoarseră la moştenirile lor, şi rezidiră cetăţile şi locuiră în ele. 24 Şi în acel timp fiecare din fiii lui Israel se duse la seminţia sa şi la neamul său şi ieşiră de acolo fiecare la moştenirea sa.
25 În zilele acelea nu era rege în Israel: fiecare făcea ceeace era drept în ochii săi.