1 Şi în zilele când judecau judecătorii, fost-a foamete pe pământ, şi s’a dus un bărbat din Bet-Lehemul lui Iuda, ca să locuească în pământul Moabului, el şi femeia sa, şi cei doi fii ai săi. 2 Numele bărbatului era Elimeleh, şi numele femeii sale Naomi, şi numele celor doi fii ai săi erau Mahlon şi Chilion, Efraiţi din Bet-Lehemul lui Iuda. Şi veniră în pământul Moabului, şi locuiră acolo.
3 Şi muri Elimeleh, bărbatul Naomiei; şi a rămas ea cu cei doi fii ai săi. 4 Şi-şi luară lor femei Moabitene. Numele uneia era Orfa, şi numele celei de a doua Rut; şi locuiră acolo ca la zece ani. 5 Şi muriră şi aceşti doi, Mahlon şi Chilion; şi rămase femeia fără cei doi fii ai săi şi fără bărbatul ei.
6 Şi se sculă ea cu nurorile ei, şi se întoarse din pământul Moabului; că auzia în pământul Moabului, că Domnul a cercetat pre poporul său dându-i pâne. 7 Şi ea ieşi din locul în care locuia, şi cele două nurori ale sale cu dânsa; şi merseră pe cale, ca să se întoarcă în pământul lui Iuda. 8 Şi zise Naomi către cele două nurori ale sale: Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare în casa mumii sale. Facă-şi Domnul milă cu voi, cum aţi făcut voi cu cei răposaţi şi cu mine. 9 Deie-vă Domnul, ca să aflaţi repaus fiecare în casa bărbatului său! Şi le sărută; şi ele înălţară vocile lor, şi plânseră. 10 Şi-i ziseră: Cu tine voim să ne întoarcem la poporul tău.
11 Şi Naomi zise: Întoarceţi-vă ficele mele; pentru ce să mergeţi cu mine? Au doară mai am fii în corpul meu, ca să vă fie bărbaţi? 12 Întoarceţi-vă, ficele mele, duceţi-vă; că sunt prea bătrână, spre a mai avea bărbat; şi de aşi zice, că am speranţă; chiar din această noapte de aşi fi a unui bărbat, şi de aşi naşte fii, 13 aştepta-veţi, până se vor face mari? Înfrâna-vă-veţi oare pentru ei, să nu fiţi ale altor bărbaţi? Nu ficele mele, că mult mai amar îmi este mie decât vouă, căci s’a lăsat asupra mea mâna Domnului. 14 Şi ele înălţară vocile lor, şi plânseră iarăşi. Şi Orfa sărută pre soacra sa; dară Rut se ţinea de ea.
15 Şi zise Naomi: Iată, cumnata ta s’a întors la poporul ei şi la zeii ei, întoarce-te şi tu după cumnată ta. 16 Dară Rut zise: Nu sta de mine ca să te părăsesc, şi să mă depărtez din urma ta; că încotro vei merge tu, voiu merge şi eu; unde vei rămânea tu voiu rămânea şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. 17 Unde vei muri tu, voiu muri şi eu, şi acolo mă voiu îmmormânta; aşa să-mi facă Domnul, şi încă mai mult, dacă altceva decât moartea mă va despărţi de tine! 18 Şi văzând Naomi, că ea era hotărîtă să meargă cu dânsa, încetă de a vorbi către ea.
19 Şi se duseră amândouă până ce ajunseră la Bet-Lehem; şi după ce sosiră la Bet-Lehem, iată, toată cetatea era în mişcare pentru ele, şi femeile ziceau: aceasta e Naomi? 20 Şi ea le zise: Nu mă chemaţi Naomi, ci chemaţi-mă Mara. că Atotputernicul m’a amărît foarte: 21 Plinâ m’am dus, şi deşeartă m’a întors Domnul: pentru ce deci să mă mai chemaţi Naomi, fiindcă Domnul a mărturisit în contra mea, şi Atotputernicul m’a întristat?
22 Şi se întoarse Naomi cu Rut, Moabiteana, nora ei, care se întorcea din pământul Moabului; şi veniră în Bet-Lehem la începutul secerişului orzului.