1 Şi Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat în ziua aceea, zicând: 2 Mai marii au condus în Israel, Popoporul s’a oferit de bunăvoie; lăudaţi pre Domnul! 3 Ascultaţi, regilor! Luaţi aminte, mai marilor! Eu, eu voiu să cânt Domnului, Voiu să psalmodiez Domnului Dumnezeul lui Israel. 4 O Doamne, când tu ai ieşit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul s’a cutremurat şi ceriurile au picurat, Şi norii au picurat apă, 5 Munţii se prăbuşiră dinaintea Domnului, Acest munte al Sinaiului înaintea Domnului Dumnezeul lui Israel! 6 În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, În zilele Iaelei, căile erau neumblate, Şi călătorii umblau pe căi strâmbe. 7 Încetat-au cei puternici ai lua Israel, încetat-au; Până ce eu Debora, m’am sculat; M’am sculat eu o mumă în Israel. 8 Dumnezei noi îşi alegeau ei, Îndată resbelul era la porţi, Dară văzutu-s’a oare un scut sau o lance, La patruzeci de mii în Israel? 9 Inima mea se întoarce către mai marii lui Israel, Către cei s’au oferit de bună voie între popor; Lăudaţi pre Domnul! 10 Voi cari încălecaţi pe asini albi, Cari şedeţi pe tapete, Şi cari umblaţi pe cale, Cântaţi! 11 Mai tare decât strigătul dănţuitorilor la adăpători, Acolo să se cânte acum cântări de biruinţă Domnului, Biruinţele conducerii sale în Israel. Şi se pogorî la porţi poporul Domnului. 12 Deşteaptă-te, deşteaptă-te, Debora, Deşteaptă-te, deşteaptă-te, întonează cântarea! Scoală-te, Barak, Şi du în captivitate pre prizonierii tăi, Fiule a lui Abinoam! 13 Atuncia se pogorî o ceată mică în contra unui popor puternic, Domnul se pogorî cu mine asupra vitejilor; 14 Învingătorul lui Amalek veni din Efraim, după tine, Beniamin cu popoarele tale! Din Machir se pogorîră căpeteniile, Şi din Zabulon cei ce ţin sceptrul conducătorului. 15 Şi mai marii lui Isachar fură cu Debora, şi Isachar ca şi Barak, veniră pe urma sa în vale. La păraiele lui Ruben, Hotărîri mari! 16 Ce zaci tu între staule, Spre a auzi fluerile turmelor? La păraiele lui Ruben, Mari sfătuiri! 17 Galadul a rămas dincolo de Iordan, Şi Dan, pentru ce a rămas lângă corăbii? Asser şezu la ţărmul mării, Şi a rămas în porturile sale. 18 Zabulon este un popor ce şi-a espus viaţa la moarte, Şi Neftali pe înălţimile câmpii. 19 Mai marii veniră, se răsboiră. Atuncia regii Canaanului se răsboiră În Taanac, la apele Meghidoului; Ei nu câştigară argint. 20 Din ceriuri au combătut, Stelele din cursul lor s’au răsboit cu Sisera! 21 Râul Kişon i-a luat pre ei; Vechiul râu, râul Kişon! Cu putere te-ai ridicat, o suflete al meu! 22 Atuncia copitele cailor se loviau de goana, de goana celor puternici. 23 Blestemaţi Merozul, zice îngerul Domnului, Blestemaţi pre locuitorii lui; Că ei n’au venit în ajutorul Domnului, Spre ajutorul Domnului asupra vitejilor. 24 Binecuvântată să fie mai pre sus de toate femeile Iael, Femeia lui Heber, Keneul; Binecuvântată să fie ea mai pre sus de toate femeile ce locuiesc în corturi! 25 Apă a cerut el, şi ea i-a dat lapte; În cupă domnească ea i-a dat. 26 Mâna ei a întins-o la ţăruş, Şi dreapta ei la ciocanul lucrătorilor; Şi cu ciocan ea lovi pre Sisera, sfărîmă capul lui; Pătrunse şi străpunse tâmplele lui. 27 La picioarele ei el se ghemui, căzu şi zăcu; La picioarele ei el se ghemui, căzu; Unde se ghemui, acolo căzu biruit. 28 Prin fereastră se uită muma lui Sisera, Şi strigă prin zăbrele: Pentru ce întârzie carul său de a veni? Pentru ce întârzie mersul carelor sale? 29 Înţeleptele ei Doamne îi răspund, Şi ea îşi răspunde însăşi: 30 Au nu au dat ei preste pradă: Au n’o împărţesc: O fată, două fete pentru fiecare bărbat: Pradă de vestminte colorate pentru Sisera: Pradă de vestminte colorate în broderie; O pereche de vestminte, colorate, brodate, de pus în jurul grumazului prăzii. 31 Aşa sa peară toţi neamicii tăi, o Doamne! Iar cei ce-l iubesc să fie ca soarele, când iese din puterea sa! Şi pământul avu repaus patruzeci de ani.