1 Şi fiii lui Israel făcură rele în ochii Domnului, şi Domnul îi dădu pre ei în mâna Madianiţilor şapte ani. 2 Şi mâna Madianiţilor era puternică asupra lui Israel. Din cauza Madianiţilor fiii lui Israel îşi făcură săpături în munţi, pesteri şi întăriri. 3 Şi se întâmplă, când Israel sămăna, că veniau Madianiţii şi Amalekiţii şi fiii răsăritului, şi se suiau asupra lui; 4 şi tăbărau asupra lui, şi stricau venitul pământului până la Gaza, nelăsând mijloc de traiu în Israel, nici oi, nici boi, nici asini; 5 că ei se suiau cu turmele lor şi cu corturile lor, şi veniau mulţi ca lăcustele: că ei şi cămilele lor erau fără număr, şi veniau în ţară, spre a o strica. 6 Şi aşa Israel şe sărăci foarte de Madianiţi; şi fiii lui Israel strigară către Domnul.
7 Şi Când fiii lui Israel strigară către Domnul din cauza Madianiţilor, 8 Domnul trimise pre un profet la fiii lui Israel, care zise către dânşii: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: 9 Eu v’am scos pre voi din Egipt, da, v’am scos din casa sclăviei, şi v’am scăpat din mâna Egiptenilor, şi din mâna tuturor impilătorilor voştri, şi i-am isgonit de dinaintea voastră, şi v’am dat pământul lor; 10 Şi am zis vouă: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru să nu vă temeţi de zeii Amoreilor, într’a căror pământ voi locuiţi; dară voi n’aţi ascultat de vocea mea.
11 Şi a venit îngerul Domnului, şi s’a aşezat sub stejarul din Ofra a lui Ioaş, Abi-Ezereul; şi Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, spre a-l ascunde de Madianiţi. 12 Şi se arătă îngerul Domnului, şi zise către dânsul: Domnul este cu tine, viteazule! 13 Şi Ghedeon îi zise: Rogu-te, Domnul meu! De este Domnul cu noi, pentru ce toate acestea au venit asupra noastră? Şi unde sunt toate minunile sale, pre cari ni le-a spus părinţii noştri, zicând: Au nu din Egipt ne-a scos pre noi Domnul? Şi acum Domnul ne-a părăsit, şi ne-a dat în mâna Madianiţilor. 14 Şi Domnul căutând spre el, îi zise: Mergi cu această putere a ta, şi mântue pre Israel din mâna Madianiţilor. 15 Au nu eu te trimit? Şi el zise către dânsul: Rogu-te, Domnul meu, prin ce mijloc voiu mântui pre Israel? Iată, casa mea este cea mai săracă în Manase, şi eu sunt cel mai tânăr în casa părintelui meu. 16 Şi Domnul zise către dânsul: Eu voiu fi cu tine, şi tu vei bate pre Madianiţi ca pre un singur om. 17 Şi el zise către dânsul: Rogu-te, de am aflat har în ochii tăi, dă-mi un semn, că tu cu mine ai vorbit. 18 Rogu-te, nu te depărta de aicia, până voiu veni către tine, şi voiu aduce darul meu şi-l voiu pune înaintea ta. Şi el zise: voiu rămânea până tu te vei întoarce.
19 Şi Ghedeon intră, pregăti un ied şi azime dintr’o efă de făină: carnea o puse în paner, şi zeama o turnă în oală, şi i-le aduse afară sub stejar, şi i-le oferi. 20 Şi îngerul lui Dumnezeu zise către dânsul: Ia carnea şi azimele, şi le pune pe acea stâncă, şi zeama o varsă. Şi el făcu aşa. 21 Şi îngerul Domnului întinse vârful toiagului din mâna sa, şi atinse carnea şi azimele. Şi foc se ridică din stâncă, şi mistui carnea cu azimele; şi îngerul Domnului se depărtă dela ochii săi.
22 Şi Ghedeon văzu că acesta a fost îngerul Domnului, şi zise Ghedeon: Vai mie, Doamne, Dumnezeule, că am văzut îngerul Domnului faţă în faţă. 23 Şi Domnul zise lui: Pace ţie! Nu te teme, nu vei muri!
24 Şi Ghedeon zidi acolo un altar Domnului, şi-l numi: Iehova-Şalom. Până în ziua de astăzi el este în Ofra Abi-Ezereului. 25 Şi în noaptea aceea îi zise Domnul: Ia viţelul părintelui tău, şi pre al doilea taur, cel de şapte ani şi dărâmă altarul lui Baal al părintelui tău, şi taie Astartea de lângă dânsul. 26 Şi zideşte un altar Domnului, Dumnezeului tău, pe vârful acestei stânci, în loc potrivit, şi ia pre al doilea taur şi-l adu ardere de tot cu lemnele Astarteei, pre care tu o vei tăia. 27 Şi Ghedeon luă zece bărbaţi dintre servii săi şi făcu după cum a vorbit către dânsul Domnul. Şi, fiindcă el se temea de casa părintelui său şi de oamenii cetăţii: ca să facă aceasta ziua, el o făcu noaptea.
28 Şi când oamenii cetăţii se sculară dimineaţă, iată altarul lui Baal era dărâmat, şi Astartea lângă dânsul tăiată, şi taurul al doilea adus ardere de tot pe altarul zidit. 29 Şi ei ziceau unul către altul: Cine a făcut acest lucru? Şi cercetară şi căutară, şi ziseră: Ghedeon, fiul lui Ioaş, a făcut acest lucru. 30 Şi ziseră oamenii cetăţii către Ioaş: Scoate afară pre fiul tău, ca să moară; că a dărâmat altarul lui Baal, şi Astartea de lângă dânsul a tăiat. 31 Şi Ioaş zise către toţi cei ce stăteau în jurul lui: Voiţi voi a apăra pre Baal? Voiţi voi a-i ajuta! care-l va apăra, să moară până dimineaţă; dacă el este un Dumnezeu, apăre-se însuşi, că altarul său s’a dărâmat. 32 Şi lui i-s’a dat numele în ziua aceea de Ierubaal, zicându-se: Baal apere-se în contra lui; că el a dărâmat altarul său.
33 Şi toţi Madianiţii, şi Amalekiţii şi fiii răsăritului se adunară împreună, şi trecură şi tăbărîră în valea Ezreel, 34 şi spiritul Domnului întări pre Ghedeon, şi el sună din trimbiţă, şi chemă pre Abiezerei spre a-l urma. 35 Şi trimise soli prin tot Manase, şi acesta încă fu chemat spre a-l urma; şi trimise soli în Asser, Zabulon şi Neftali; şi ei se suiră spre intâmpinarea lor.
36 Şi Ghedeon zise către Dumnezeu: Dacă tu prin mâna mea vei mântui pre Israel, după cum ai zis: 37 Iată, eu voiu pune un val de lână în arie; dacă va fi rouă numai pe val, şi pe tot pământul va fi uscat, voiu cunoaşte că tu vei mântui pre Israel prin mâna mea, precum ai zis. 38 Şi a fost aşa: când el se sculă dunineaţă, strânse valul, şi stoarse roua din val, o cupă plină de apă. 39 Şi Ghedeon zise către Dumnezeu: Să nu se aprindă mânia ta contra mea, ca să mai vorbesc odată: Rogu-te, ca să mai cerc odată cu valul. Rogu-te, să fie uscăciune numai pe val, şi pe tot pământul să fie rouă, 40 Şi Dumnezeu făcu aşa în noaptea aceea, şi uscăciune a fost numai pe val, şi pe tot pământul a fost rouă.