1 Şi Abimeleh, fiul lui Ierubaal, se duse la Şihem, la fraţii mumei sale, şi vorbi către dânşii şi către tot neamul casei părintelui mumei sale, zicând: 2 Vorbiţi, rogu-vă, la urechile tuturor locuitorilor Şihemului: Ce este mai bine pentru voi: Să domnească preste voi şaptezeci de bărbaţi, toţi fiii lui Ierubaal, sau să domnească preste voi un singur bărbat? Şi amintiţi-vă, că osul vostru şi carnea voastră sunt eu. 3 Şi fraţii mumei sale vorbiră de dânsul în urechile tuturor locuitorilor din Şihem toate cuvintele acestea, şi inima lor se plecă spre Abimeleh; că ziseră: Acesta este fratele nostru. 4 Şi-i dădură şaptezeci de sicli de argint din templul lui Baal-Berit, şi cu ei tocmi Abimeleh oameni fără căpătâiu şi stricaţi, cari urmară după dânsul. 5 Şi el veni în casa părintelui său la Ofra, şi ucise pre fraţii săi, pre fiii lui Ierubaal, şaptezeci de bărbaţi, pe o singură piatră; rămânând numai Iotam, mai micul fiu al lui Ierubaal; că s’a ascuns.
6 Şi toţi locuitorii Şihemului se adunară, şi tot Bet-Millo, şi ei se duseră, şi făcură pre Abimeleh rege la stejarul monumental, cel din Şihem.
7 Şi se spuse aceasta lui Iotam, care ducându-se stătu în vârful muntelui Gherizim; şi ridicându-şi vocea lui, strigă, zicând către dânşii: Ascultaţi-mă, locuitori ai Şihemului, şi Dumnezeu vă va asculta pre voi: 8 Arborii se duseră ca să ungă un rege preste dânşii, şi ziseră către oliv: Domneşte preste noi! 9 Şi olivul le zise: Părăsi-voiu eu grăsimea mea, cu care Dumnezeu şi oamenii se onorează, şi duce-mă-voiu spre a domni preste arbori? 10 Şi arborii ziseră către smochin: Mergi tu, domneşte preste noi! 11 Şi smochinul le zise: Părăsi-voiu dulceaţa mea şi fruptul meu cel bun, şi duce-mă-voiu spre a domni preste arbori? 12 Şi arborii ziseră către vie: Mergi tu, domneşte preste noi! 13 Şi via le zise: Părăsi-voiu mustul meu, care veseleşte pre Dumnezeu şi pre oameni, şi ducemă-voiu spre a domni preste arbori? 14 Şi toţi arborii ziseră către spin: Mergi tu, domneşte preste noi! 15 Şi spinul zise arborilor: Dacă într’adevăr voi mă ungeţi pre mine rege asupra voastră, veniţi, adăpostiţi-vă sub umbra mea; iar de nu, foc să iasă din spini, şi să mistue cedrii Libanului. 16 Şi acum, dacă voi în adevăr şi în întregime aţi făcut aceasta, punând pre Abimeleh rege, şi dacă voi aţi lucrat bine cu Ierubaal şi cu casa sa, şi dacă i-aţi făcut lui după vrednicia mânilor sale 17 (că părintele meu s’a luptat pentru voi şi n’a cruţat vieaţa s-a, şi v’a scăpat din mâna Madianiţilor, 18 dară voi v’aţi sculat astăzi asupra casei părintelui meu, şi aţi ucis pre fiii săi, şaptezeci de inşi pe o singură piatră, şi aţi făcut pre Abimeleh, fiu al servei sale, rege preste locuitorii Şihemului, pentru că este fratele vostru); 19 dacă în adevăr şi în întregime aţi lucrat cu Ierubaal şi cu casa sa îi această zi, bucuraţi-vă de Abimeleh, şi el să se bucure de voi! 20 Iar de nu, foc să iasă din Abimeleh şi să mistue pre locuitorii Şehemului şi pre Bet-Millo, şi foc să iasă din locuitorii Şihemului şi din Bet-Millo, şi să mistue pre Abimeleh.
21 Şi Iotam se dădu în lături, şi fugi, şi se duse la Beer, şi şezu acolo de frica lui Abimeleh, fratele său.
22 Şi Abimeleh domni preste Israel trei ani. 23 Atuncia Dumnezeu trimise spirit rău între Abimeleh şi între locuitorii Şihemului, şi locuitorii Şihemului fură necredincioşi lui Abimeleh, 24 pentru ca cruzimea arătată celor şaptezeci fii ai lui Ierubaal, şi sângele lor să cadă asupra lui Abimeleh fratele lor, care i-a ucis, şi asupra locuitorilor Şihemului, cari întăriră mânile sale spre a ucide pre fraţii săi. 25 Şi locuitorii Şihemului îi puseră pândaşi pe vârfurile munţilor, prădând pre toţi cei ce treceau pre cale pre lângă ei. Şi se spuse aceasta lui Abimeleh. 26 Şi veni Gaal, fiul lui Ebed, cu fraţii săi, şi trecură la Şihem, şi locuitorii Şihemului i-se încrezură. 27 Şi ei ieşiră la câmp, şi culeseră viile lor, şi călcară, se veseliră, întrară în casa Dumnezeului lor, şi mâncară şi beură, şi blestemară pre Abimeleh. 28 Şi Gaal, fiul lui Ebed, zise: Cine este Abimeleh, şi cine Şihem, ca să-i servim? Au nu este el fiul lui Ierubaal, şi Zebul căpetenia sa? Serviţi bărbaţilor lui Hamor părintele lui Şihem, că pentru ce am servi acestuia? 29 O, de s’ar da acest popor în mâna mea, eu aşi alunga pre Abimeleh! Şi el zise lui Abimeleh: îmmulţeşte oastea ta, şi ieşi!
30 Şi Zebul, căpetenia cetăţii, auzi cuvintele lui Gaad, fiul lui Ebed, şi mânia lui se aprinse. 31 Şi el trimise întru ascuns soli la Abimeleh, zicând: Iată! Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii săi au venit la Şihem, şi iată ei întărâtă cetatea asupra ta. 32 Şi acum scoală-te de cu noapte, tu şi poporul care este cu tine, şi pândeşte la câmp. 33 Şi dimineaţă, la răsăritul soarelui, scoală-te, şi lăţeşte-te asapra cetăţii; şi iată, el şi poporul care este cu dânsul vor ieşi în contră-ţi, şi tu vei face cu dânsul câte va putea mâna ta.
34 Şi se sculară de cu noapte Abimeleh şi tot poporul ce era cu dânsul, şi puseră de pândă contra Şihemului patru cete. 35 Şi Gaal, fiul lui Ebed, ieşi, şi stătu la întrarea porţii cetăţii; şi Abimeleh cu tot poporul ce era cu dânsul se sculă dela pândă. 36 Şi când Gaal văzu poporul, zise lui Zebul: Iată, poporul se coboară din vârfurile munţilor; iar Zebul îi răspunse: Tu vezi umbra munţilor, şi ţi-se pare că sunt oameni. 37 Şi Gaal mai zise: iată, poporul se coboară depe înălţimea ţării. (O ceată venia pe calea Stejarului Ghicitorilor.) 38 Şi Zebul zise către dânsul: Unde e acum gura ta, cu care ziceai: Cine e Abimeleh, ca să-i servim? Nu este acesta poporul, pre care l-ai despreţuit; ieşi acum, rogu-te, şi te luptă cu el. 39 Şi Gaal ieşi în fruntea locuitorilor Şihemului, şi se luptă cu Abimeleh. 40 Şi Abimeleh îl goni, şi el fugi de dinaintea lui, şi mulţi căzură ucişi până la întrarea în poartă. 41 Şi Abimeleh se opri în Aruma, şi Zebul respinse pre Gaal şi pre fraţii săi, de nu rămaseră în Şechem.
42 Şi a doua zi poporul ieşi la câmp, şi se spuse aceasta lui Abimeleh. 43 Şi el luă poporul, şi-l împărţi în trei cete, şi şezu de pândă la câmp; şi privind, iată poporul ieşia din cetate! Şi el se sculă asupra lor, şi-i bătu. 44 Că Abimeleh şi cetele ce erau cu dânsul se lăţiră, şi stătură la întrarea în poarta cetăţii. Şi două cete se lăţiră asupra tuturor celor ce erau în câmpie, şi-i bătură. 45 Şi Abimeleh bătu cetatea toată ziua aceea; luă cetatea, şi ucise pre poporul ce era într’însa, sfărâmă cetatea, şi o preseră cu sare.
46 Şi locuitorii turnului Şihemului auzind de aceasta, merseră în întăritura templului zeului Berit. 47 Şi se spuse lui Abimeleh, că toţi locuitorii turnului Şihemului s’au adunat. 48 Şi Abimeleh se sui pe muntele Talmon, el şi tot poporul ce era cu dânsul, şi Abimeleh luă în mâna sa o secure, şi tăiă o ramură de arbore, o ridică, şi o puse pe umărul său, şi zise către tot poporul ce era cu dânsul: Ceeace vedeţi că fac eu grabnic faceţi ca mine. 49 Şi tot poporul tăiă fiecare ramura sa, şi merseră după Abimeleh, şi le puseră pe întăritură, aprinzând deasupra lor întăritura cu foc. Aşa muriră toţi bărbaţii turnului Şihemului, ca la o mie de bărbaţi şi de femei.
50 Şi Abimeleh se duse la Tebeţ, împresură Tebeţul, şi-l luă. 51 Şi un turn tare era în mijlocul cetăţii, şi fugiră acolo toţi bărbaţii şi femeile, toţi locuitorii cetăţii, încuiară porţile după ei, şi se suiră pe acoperişul turnului. 52 Şi Abimeleh veni până la turn, îl bătu, şi se apropiă până la întrarea în turn, spre a-l arde cu foc. 53 Iar o femeie aruncă o piatră de râşniţă pe capul lui Abimeleh, şi-i sfărâmă creştetul. 54 Şi el îndată chemă la sine pre servul, care purta armele sale, şi-i zise: Scoate sabia ta, şi omoară-mă, ca să nu zică de mine: O femeie l-a ucis. Şi servul său îl străpunse, şi el muri. 55 Şi bărbaţii lui Israel văzând că Abimeleh a murit, se duseră fiecare la locul său.
56 Astfel Dumnezeu răsplăti lui Abimeleh răutatea, ce făcuse părintelui său, ucigând pre cei şaptezeci de fraţi ai săi. 57 Şi toată răutatea bărbaţilor Şihemului, Dumnezeu a întors-o asupra capetelor lor. Astfel blestemul lui Ioatam, fiul lui Ierubaal, veni asupra lor.