1 Fost-a cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amittai, zicând: 2 Scoală-te, mergi la Niniva, cetatea cea mare, şi strigă asupra ei; căci răutatea locuitorilor s’a suit înaintea mea. 3 Dar s’a sculat Iona, ca să fugă în Tarşiş de dinaintea Domnului, şi s’a pogorît în Iafo; şi aflând o corabie mergând la Tarşiş, şi-a plătit chiria sa, şi a întrat în ea, ca să meargă cu dânşii în Tarşiş de dinaintea Domnului.
4 Dar Domnul a ridicat un vânt puternic pe mare, şi se făcu furtună tare în mare şi corabia ameninţa sfărâmare. 5 Şi s’au înspăimântat corăbierii, şi au strigat fiecare către zeul său, şi au aruncat uneltele de corabie în mare, ca s’o uşureze de ele, iar Iona se pogorîse în lăuntrul corăbiei, şi se culcase; şi dormia greu. 6 Deci s’a apropiat de el cârmaciul, şi i-a zis: Ce dormi? scoală-te, roagă pe Dumnezeul tău: poate Dumnezeu îşi va aduce aminte de noi, şi nu vom pieri.
7 Şi a zis unul către altul: Veniţi, şi să aruncăm sorţi, ca să cunoaştem din vina cui a venit asupră-ne această nenorocire. Deci au aruncat sorţi, şi a căzut soarta pe Iona. 8 Atuncia au zis către el: Spune-ne, din vina cui a venit asupră-ne nenorocirea aceasta? Care este meseria ta? şi de unde vii? Care este pământul tău? şi din ce popor eşti? 9 Şi el le-a răspuns: Eu sunt Evreu; şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerului, care a făcut marea şi uscatul.
10 Atuncia s’au înfricoşat oamenii cu frică mare, şi i-au zis: Ce ai făcut? Căci cunoşteau oamenii, că fugia de dinaintea Domnului, fiind că le-o spusese. 11 Deci i-au zis: Ce să-ţi facem, ca marea să ni se liniştească? Căci marea tot mai mult se înfuria. 12 Şi a zis către dânşii: Ridicaţi-mă şi mă aruncaţi în mare, şi marea se va linişti; căci cunosc că din vina mea veni asupră-vă această mare furtună.
13 Dar oamenii vâsliau puternic, ca să întoarcă corabia la uscat: dar nu puteau, căci marea tot mai mult se înfuria asupra lor. 14 Drept care au strigat către Domnul, şi au zis: Rugămu-te, Doamne, rugămu-te, să nu pierim pentru viaţa omului acestuia, şi să nu pui asupra noastră sânge nevinovat; căci tu, Doamne, ai făcut cum ai voit. 15 Atuncia au ridicat pe Iona, şi l-au aruncat în mare; şi marea s’a alinat din furia sa. 16 Atuncia oamenii s’au temut de Domnul cu temere mare, şi au adus jertfe Domnului, şi au făcut voturi.
17 Şi gătise Domnul un peşte mare, care să înghită pe Iona; şi a fost Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.