1 Iacob, slujitor al lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, ce sunt în împrăştiere, multă sănătate.
2 Fraţii mei, socotiţi drept orice bucurie, când veţi fi căzut în felurite ispite,
3 Ştiind că încercarea voastră în credinţă lucrează stăruinţă:
4 Iar stăruinţa să aibă lucru deplin, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, neavând lipsă de nimic.
5 Dacă dar cineva dintre voi are lipsă de înţelepciune, ceară dela Dumnezeu care dă tuturor de-a dreptul şi nu înfruntă, şi i-se va dà.
6 Ceară însă în credinţă, neîndoindu-se de nimic: pentru că cine se îndoeşte seamănă cu valul mării mişcat de vânt şi aruncat încoaci şi încolo.
7 Adecă să nu gândească că va luà ceva dela Domnul acel om,
8 Bărbat îndoelnic, nestatornic în toate căile sale.
9 Fratele smerit laude-se dar de înălţimea lui.
10 Iar bogatul de smerenia lui, că va trece ca o floare a ierbei.
11 Pentru că răsărì soarele împreună cu arşiţa şi „uscă iarba, şi floarea ei căzù” şi podoaba feţii ei pierì; astfel şi bogatul va pierì cu încetul, în umbletele sale.
12 Fericit este bărbatul care rabdă ispita, că, lămurit fiind, va luà a vieţii cunună, pe care a făgăduit-o Domnul celor care îl iubesc.
13 Nimenea, ispitit fiind, să nu zică că sunt ispitit dela Dumnezeu: pentru că Dumnezeu este necercat de rele, şi dânsul nu ispiteşte pe nimenea.
14 Dar fiecare este ispitit, fiind tras şi momit de a sa poftă.
15 Apoi pofta, după ce a zămislit, naşte păcat, iar păcatul, după ce a fost desăvârşit, – naşte moarte.
16 Nu fiţi rătăciţi, fraţii mei iubiţi.
17 Orice dare bună şi orice dar desăvârşit se pogoară de sus dela al luminilor Tată, la care nu este schimbare sau umbră făcută de mutare.
18 Binevoind ne-a născut prin cuvânt de adevăr, ca să fim o pârgă a făpturilor sale.
19 Să ştiţi, fraţii mei iubiţi: orice om fie ager la auzire, încet la vorbire, încet la mânie;
20 Căci a bărbatului mânie nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21 Deaceea, lepădând orice necurăţenie şi prisosire de răutate, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit, care poate să mântuească sufletele voastre.
22 Faceţi-vă dar împlinitori ai cuvântului, şi nu numai auzitori, înşelându-vă pe voi înşivă.
23 Că dacă cineva este auzitor al cuvântului şi nu împlinitor, acesta seamănă bărbatului care priveşte în oglindă faţa firii sale;
24 Căci s’a privit pe sine şi a plecat, şi îndată a uitat ce fel erà.
25 Cine s’a uitat însă de aproape în legea desăvârşită a stării de sine, şi a stăruit la ea, nefăcându-se auzitor uituc, ci îndeplinitor al lucrului, acesta va fi fericit în îndeplinirea ei.
26 Dacă gândeşte cineva a fi sljitor lui Dumnezeu, neţinându-şi în frâu limba sa, ci amăgindu-şi inima, slujirea de Dumnezeu a acestuia este deşartă.
27 Slujirea lui Dumnezeu curată şi fără pată la Dumnezeu şi Tatăl este aceasta: a cercetà pe orfani şi văduve în strâmtorarea lor, a te păzì pe tine însuţi curat faţă de lume.