1 Fraţii mei, să nu aveţi cu părtinire credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, a măririi.
2 Căci dacă va fi intrat în adunarea voastră un bărbat, având inel de aur în deget, îmbrăcat în vestmânt strălucitor, şi va fi intrat şi un sărac în vestmânt soios.
3 Şi vă veţi fi uitat cu luare aminte spre cel care poartă vestmântul cel strălucitor şi veţi fi zis: tu şezi aci bine, şi săracului îi veţi fi zis: tu stai colo sau şezi la picioarele mele,
4 Nu v’aţi îndoit oare în voi înşivă şi v’aţi făcut judecători de gândiri rele?
5 Ascultaţi, fraţii mei iubiţi, oare Dumnezeu nu şi-a ales pe cei săraci pentru lume, ca să fie bogaţi şi moştenitori ai împărăţii, pe care a făgăduit-o celor care-l iubesc?
6 Iar voi aţi despreţuit pe cel sărac. Oare nu bogaţii vă împilează pe voi, şi ei vă târăsc la judecăţi?
7 Nu defăimează ei numele bun care fù chemat preste voi?
8 Dacă într’adevăr împliniţi legea împărătească: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, potrivit scripturei, bine faceţi.
9 Iar dacă sunteţi părtinitori, lucraţi păcat, mustraţi fiind de lege ca călcători.
10 Pentru că cine va fi păzit toată legea, dar va fi păcătuit într’o singură poruncă, s’a făcut vinovat de toate poruncile.
11 Pentru că cine a zis „nu săvârşì adulter”, a zis şi „nu omorî”; iar dacă nu săvârşeşti adulter, dar omorî, te-ai făcut călcător de lege.
12 Astfel vorbiţi şi astfel faceţi, ca cei care au să fie judecaţi prin legea stării de sine.
13 Căci judecata este fără milă, pentru cel care nu face milă: mila se mândreşte faţă de judecată.
14 Care este folosul, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa îl poate mântui?
15 Dacă un frate sau o soră sunt goli şi au lipsă de hrana trebuincioasă în fiecare zi,
16 Şi cineva dintre voi le va fi zis: mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă, dar nu le daţi cele trebuincioase corpului, care este folosul?
17 Astfel şi credinţa, dacă nu va fi avut fapte, moartă este în sine,
18 Dar va zice cineva: tu ai credinţă, şi eu am fapte: arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voiu arătà din faptele mele credinţa.
19 Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci: şi demonii cred şi se înfiorează.
20 Voeşti dar să cunoşti, omule deşert, că credinţa fără fapte este nelucrătoare?
21 Abraam tatăl nostru nu fù îndreptăţit din fapte, fiindcă aduse jertfă pe altar pe Isaac fiul său?
22 Vezi că credinţa lucrează împreună cu faptele lui, şi din fapte fù desăvârţită credinţa,
23 Şi fù împlinită scriptura care zice: „iar Abraam crezù lui Dumnezeu, şi i-se socotì spre îndreptăţire, şi fù numit prieten al lui Dumnezeu”.
24 Vedeţi că din fapte este îndreptăţit omul şi nu din credinţă numai.
25 Dar asemenea şi Raab desfrânata nu fù îndreptăţită din fapte, fiindcă primì pe vestitori şi-i scoase afară pe altă cale?
26 Căci după cum corpul fără duh este mort, astfel şi credinţa fără fapte moartă este.