1 De unde sunt răsboae şi de unde lupte între voi? Nu de aci, din poftele voastre care se oştesc în membrele voastre?
2 Poftiţi, şi nu aveţi: omorîţi şi pizmuiţi, şi nu puteţi dobândì; vă luptaţi şi vă răsboiţi. Şi nu aveţi pentru că voi nu cereţi:
3 Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să cheltuiţi în poftele voastre.
4 Desfrânaţilor. Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmaşe lui Dumnezeu? Deci cine se va fi hotărît să fie prieten al lumii, se face vrăjmaş al lui Dumnezeu.
5 Sau gândiţi că în deşert zice scriptura? Cu pismă doreşte duhul care locuì în noi,
6 Însă dă mai mare dar. Deaceea zice: „Dumnezeu se împotriveşte mândrilor, iar smeriţilor le dă dar”.
7 Deci supuneţi-vă lui Dumnezeu; dar împotriviţi-vă deavolului, şi va fugì dela voi:
8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi se va apropià de voi. Curăţiţi-vă mânile, păcătoşilor, şi sfinţiţi inimile, îndoielnicilor.
9 Simţiţi durere şi întristaţi-vă, plângeţi; râsul vostru prefacă-se în întristare şi bucuria în ruşine de voi înşivă,
10 Fiţi smeriţi înaintea Domnului, şi el vă va înălţà.
11 Nu vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor. Cine vorbeşte de rău pe fratele său ori judecă pe fratele său, vorbeşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea, nu eşti împlinitor al legii, ci judecător,
12 Unul este legiuitor şi judecător, cel care poate să mântuească şi să pearză; cine eşti dar tu, care judeci pe aproapele?
13 Veniţi acum cei care ziceţi: astăzi sau mâne vom plecà la oraşul cutare şi vom face acolo anul şi vom face negustorie şi vom câştigà,
14 – Ca unii care nu ştiţi cele de mâne; căci cum este viaţa voastră? Pentru că sunteţi abur ce puţin timp se arată, apoi şi dispare: –
15 În loc ca voi să ziceţi: dacă Domnul voeşte vom şi trăì, vom şi face aceasta sau aceea.
16 Acum lăudaţi-vă dar în mândria voastră deşaartă; orice laudă de felul acesta este rea.
17 Deci cine ştie să facă bine şi nu face, acela păcat are.