1 Adevăr, adevăr zic vouă, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe de altă parte, acela fur este şi tâlhar:
2 Iar cine intră pe uşă, păstor este al oilor.
3 Acestuia portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui, şi chaemă oile sale pe nume şi le duce afară.
4 Şi după ce a mânat afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile îi urmează, pentru că cunosc glasul lui.
5 Dar unui străin nu-i vor urmà, ci vor fugì de dânsul, pentru că nu cunosc glasul străinilor.
6 Această asemănare le spuse Iisus: dar aceia nu înţeleseră ce erau, ce le vorbià.
7 Deci iarăşi le zise Iisus: adevăr, adevăr zic vouă, că eu sunt uşa către oi.
8 Toţi câţi veniră înainte de mine furi sunt şi tâlhari: dar oile nu ascultară de dânşii.
9 Eu sunt uşa: dacă va fi intrat cineva prin mine, mântuit va fi, şi va intrà, şi va ieşì, şi păşune va aflà.
10 Furul nu vine decât ca să fure, şi să înjunghe, şi să piarză: Eu am venit pentru ca oile mele să aibă viaţă, şi să aibă de prisos.
11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
12 Iar cel tocmit şi care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, priveşte lupul venind şi lasă oile şi fuge: şi lupul le răpeşte şi împrăştie oile:
13 Pentru că tocmit este, şi nu-i este grijă de oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun, şi cunosc pe ale mele, şi ale mele mă cunosc.
15 După cum mă cunoaşte Tatăl şi eu cunosc pe Tatăl, şi sufletul îmi pun pentru oile mele.
16 Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebue ca eu să le duc, şi vor ascultà de glasul meu, şi va fi o turmă, un păstor.
17 De aceea Tatăl mă iubeşte, fiindcă pun sufletul meu, ca iarăşi să-l iau.
18 Nimenea nu-l ridică dela mine, ci eu îl pun dela mine însumi. Putere am ca să-l pun, şi putere am ca iarăşi să-l iau. Această poruncă am primit-o dela Tatăl meu.
19 Deci iarăşi se făcù pentru cuvintele acestea desbinare între Iudei.
20 Iar mulţi dintre ei ziceau: are demon, şi nu este în firea lui: pentru ce îl ascultaţi?
21 Alţii ziceau: cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat: nu cumva un demon poate deschide ochii orbilor?
22 Şi erà atuncia în Ierusalim sărbătoare de sfinţirea templului: erà iarnă:
23 Şi Iisus se preumblà în templu în porticul lui Solomon.
24 Deci Iudeii îl încunjurară şi îi ziceau: până când ne scoţi sufletul? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne fără sfială.
25 Răspunse lor Iisus: v’am spus, şi nu credeţi: lucrurile pe care le fac în numele Tatălui meu acestea mărturisesc pentru mine:
26 Dar voi nu credeţi pentru că nu sunteţi dintre oile mele, după cum v’am spus.
27 Oile mele ascultă de glasul meu, şi eu le cunosc, şi-mi urmează:
28 Şi eu le dau viaţă vecinică, şi în veac nu vor pierì, şi nu le va răpì cineva din mâna mea.
29 Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi: şi nimenea nu le poate răpì din mâna Tatălui meu.
30 Eu şi Tatăl suntem una.
31 Deci Iudeii luară iarăşi pietrii, ca să-l omoare.
32 Iisus le răspunse: multe lucruri bune v’am arătat dela Tatăl meu: pentru care lucru din ele mă omorîţi cu pietrii?
33 Răspunseră lui Iudeii, zicând: pentru lucru bun nu te omorîm cu pietrii, ci pentru defăimare, şi pentru că tu om fiind, te faci pe tine însuţi Dumnezeu.
34 Răspunse lor Iisus: nu este oare scris în legea voastră că „eu am zis: Dumnezei sunteţi?”
35 Dacă legea a numit Dumnezei pe aceia, către care a fost cuvântul lui Dumnezeu, şi scriptura nu poate fi desfiinţată.
36 Voi ziceţi aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume, că tu rosteşti defăimare, pentru că am zis: Fiul lui Dumnezeu sunt?
37 Dacă nu fac lucrurile Tatălui meu, nu mă credeţi:
38 Iar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeţi, credeţi lucrurile, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi, că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl.
39 Deci căutau iarăşi ca să-l prinză, dar el scăpă din mâna lor.
40 Şi se duse iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde erà Ioan, când botezà în întâiaşi dată, şi rămase acolo.
41 Şi mulţi veniră la dânsul şi ziceau că Ioan n’a făcut nici o minune, dar taote câte a spus Ioan despre acesta erau adevărate.
42 Şi mulţi crezură într’însul acolo.