1 Şi erà un om bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei sora ei.
2 Iar Maria erà aceea care a uns cu mir pe Domnul şi i-a şters picioarele cu părul ei, al cărei frate erà bolnav.
3 Deci surorile trimiseră la dânsul, zicând: Doamne, iată pe care-l iubeşti este bolnav.
4 Şi Iisus auzind, zise: boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru mărirea lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie mărit printr’însa.
5 Şi Iisus iubià pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
6 Deci după ce auzì că este bolnav, atuncia mai rămase două zile în locul unde erà:
7 Apoi după aceasta zice ucenicilor: să mergem iar în Iudeà.
8 Rabi, îi zic ucenicii. Iudeii căutau chiar acum să te omoare cu pietrii şi iar mergi acolo?
9 Răspunse Iisus: oare nu douăsprezece sunt ceasurile zilei? Dacă umblă cineva ziua, nu se poctineşte, pentru că vede lumina acestei lumi;
10 Iar dacă umblă cineva noaptea, se poticneşte, fiindcă nu este într’însul lumină.
11 Acestea vorbì, şi după aceea le zice: Lazăr prietinul nostru a adormit: dar mă duc ca să-l deştept din somn.
12 Deci ucenicii îi ziseră: Doamne, dacă a adormit, va fi scăpat.
13 Dar Iisus vorbise despre moartea lui Lazăr; şi dânşii gândiră că vorbeşte despre adormirea somnului.
14 Deci atuncia Iisus le spuse fără sfială: Lazăr a murit.
15 Şi mă bucur pentru voi, că nu eram acolo, pentru ca să credeţi; să mergem dar la dânsul.
16 Deci Toma, care se numeşte geamăn, zice celor împreună cu dânsul ucenici: să mergem şi noi, ca să murim cu dânsul.
17 Venind dar Iisus îl află având patru zile în mormânt.
18 Şi Betania erà aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii:
19 Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângăie pentru fratele lor.
20 Deci Marta îndată ce auzì că vine Iisus, ieşì înaintea lui: iar Maria şedeà jos în casă.
21 Şi Marta zise către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aci, n’ar fi murit fratele meu.
22 Şi acum ştiu, că Dumnezeu îţi va dà câte vei cere dela Dumnezeu.
23 Fratele tău va învià, îi zise Iisus.
24 Ştiu, îi zice Marta, că va învià la înviere, în ziua de apoi.
25 Eu sunt învierea şi viaţa, îi zise Iisus. Cine crede în mine, viu va fi, chiar dacă va fi murit:
26 Şi oricine care este viu şi crede în mine, nu va murì în veci: Crezi aceasta?
27 Aşà este, Doamne, îi zice, eu am crezut că tu eşti Hristosul al lui Dumnezeu, Fiu care vine în lume.
28 Şi zicând aceasta se duse şi chemă pe Maria sora ei, spunând în ascuns: Învăţătorul este aci şi te cheamă.
29 Aceea îndată ce auzì se scoală în grabă şi vine la dânsul.
30 Şi Iisus nu venise încă în sat, ci erà în locul unde îi ieşì Marta înainte.
31 Deci Iudeii, care erau cu dânsa în casă şi o mângăiau, văzând că Maria s’a sculat în grabă şi a ieşit, îi urmară, gândind că se duce la mormânt, ca să plângă acolo.
32 Deci Maria îndată ce venì unde erà Iisus, văzându-l îi căzù la picioare zicându-i: Doamne,dacă ai fi fost aci, nu mi’ar fi murit fratele.
33 Iar Iisus când o văzù plângând şi pe Iudeii care veniseră împreună cu dânsa, plângând şi ei, gemù în duhul său şi se turbură.
34 Şi zise: unde l-aţi pus? Doamne, îi zic ele, vino şi vezi.
35 Iisus lăcrămă.
36 Deci ziceau Iudeii: iată cât de mult îl iubià!
37 Iar unii dintre dânşii ziceau: Nu puteà oare acesta, care a deschis ochii orbului, să facă ca şi acesta să nu moară?
38 Deci Iisus gemând iar în sine, vine la mormânt: şi erà o peşteră şi o piatră erà pusă înaintea ei.
39 Luaţi piatra, zise Iisus. Doamne, îi zice Marta sora celui mort, acum miroasă rău, pentru că este a patra zi.
40 Zice ei Iisus: nu ţi-am spus, că dacă crezi, vei vedeà mărirea lui Dumnezeu?
41 Deci luară piatra de unde erà pus mortul. Iar Iisus ridică ochii în sus şi zise: Tată, îţi mulţumesc că m’ai ascultat.
42 Eu ştiam, că totdeauna mă asculţi: dar am zis pentru gloata ce stă împrejur, pentru ca să crează că tu m’ai trimis.
43 Şi zicând acestea strigă cu glas mare: Lazăre, vino afară!
44 Şi ieşì mortul, având picioarele şi mânile legate cu fâşii de pânză, şi faţa lui erà înfăşurată cu un ştergar. Deslegaţi-l,le zise Iisus, şi lăsaţi-l să meargă.
45 Deci mulţi dintre Iudei, care veniră la Maria, şi văzură cele ce făcù Iisus, crezură într’însul.
46 Iar unii dintre dânşii se duseră la farisei şi le spuse cele ce făcù Iisus.
47 Deci mai marii preoţilor şi fariseii adunară sinedriul, şi ziceau: Ce facem, pentru că omul acesta face multe minuni?
48 Dacă îl lăsăm aşà, toţi vor crede într’însul, şi vor venì Romanii şi ne vor luà locul şi neamul.
49 Iar unul oarecare dintre dânşii. Caiafa, arhiereu fiind în anul acela, le zise: voi nu ştiţi nimic.
50 Nici nu cumpăniţi cu mintea, că ne este de folos, ca să moară un om pentru popor, şi să nu piară tot neamul.
51 Şi acesta n’o zise dela sine însuşi, ci arhiereu fiind în anul acela profetisă, că Iisus aveà să moară pentru neamul lor.
52 Şi nu numai pentru neamul lor, ci şi pentru ca să adune într’una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.
53 Deci din aceea zi se sfătuiră ca să-l omoare.
54 Pentru aceea Iisus nu mai umblà fără sfială printre Iudei, ci se duse de acolo în ţinutul aproape de pustie, într’un oraş numit Efraim, şi acolo îşi treceà timpul cu ucenicii.
55 Şi erà aproape Paştile Iudeilor, şi mulţi din ţară veniră sus la Ierusalim mai nainte de Paşti, ca să se curăţească.
56 Deci căutau pe Iisus şi vorbeau între dânşii stând în templu: ce vi se pare, că n’are să vie nicidecum la sărbătoare?
57 Iar mai marii preoţilor şi fariseii dedese poruncă, că dacă cineva ştie unde este, să încunoştiinţeze pentru ca să-l prinză.