1 Şi cu şase zile mai nainte de Paşti Iisus venì la Betania, unde erà Lazăr, pe care Iisus îl sculase dintre morţi.
2 Deci îi făcură cină acolo, şi Marta slujià, iar Lazăr erà unul dintre cei care şedeau la masă împreună cu dânsul.
3 Atuncia Maria luând o litră de mir foarte scump de nard adevărat, unse picioarele lui Iisus şi şterse cu părul ei picioarele lui: şi casa se umplù de mirosul mirului.
4 Iar unul dintre ucenicii lui, Iuda Iscariotu, care aveà să-l deà prins, zice:
5 Pentru ce nu s’a vândut acest mir pe trei sute de dinari şi să se fi dat la săraci?
6 Dar el zise aceasta nu pentru că aveà grijă de săraci, ci pentru că fur erà şi punga având, dà la o parte din cele puse într’însa.
7 Deci Iisus zise: las-o că l-a păstrat pentru ziua înmormântării mele:
8 Căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi întotdeauna.
9 Şi gloată multă dintre Iudei află că este acolo, şi veniră nu numai pentru Iisus, ci ca să vază şi pe Lazăr, pe care îl sculă din morţi.
10 Iar mai marii preoţilor se sfătuiră, ca să omoare şi pe Lazăr.
11 Pentru că din pricina lui mulţi dintre Iudei plecau şi credeau în Iisus.
12 A doua zi gloată multă, care erà venită la sărbătoare, auzind că Iisus vine la Ierusalim.
13 Luară ramuri de fenic şi ieşiră spre întâmpinarea lui, şi strigau: Osana „binecuvântat este, cine vine în numele Domnului.”împăratul lui Israel.
14 Şi Iisus găsind un asin tânăr, şezù pe dânsul, după cum este scris:
15 „Nu te teme, fiica Sionului, iată împăratul tău, vine şezând pe mânzul asinei.”
16 Dar ucenicii săi nu înţeleseră acestea la început, ci când fù mărit Iisus, atuncia îşi aduseră aminte că acestea erau scrise pentru dânsul şi acestea i-au făcut.
17 Deci mărturiseà gloata care erà cu dânsul, că a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat dintre morţi.
18 De aceea îl şi întâmpină gloata, pentru că auzì că dânsul făcuse minunea aceasta.
19 Deci fariseii ziseră între dânşii: Vedeţi, că nimic nu folosiţi: iată lumea s’a dus după dânsul.
20 Şi erau unii Elini dintre cei care vin ca să se închine în timpul sărbătorii:
21 Aceştia dar veniră la Filip, cel dela Betsaida Galileii, şi-l rugară, zicând: Domnule, voim să vedem pe Iisus.
22 Filip vine şi spune lui Andreiu, vine Andreiu şi Filip şi spun lui Iisus.
23 Iar Iisus le răspunde zicând: A venit ceasul, ca Fiul omului să fie mărit.
24 Adevăr, adevăr zic vouă, dacă grăuntele de grâu, ce a căzut pe pământ, nu va fi murit, rămâne numai el: iar dacă va fi murit, aduce rod mult
25 Cine îşi iubeşte sufletul, îl pierde, şi cine îşi urăşte sufletul în lumea aceasta, îl va păstrà pentru viaţa vecinică.
26 Dacă îmi slujeşte cineva, să-mi urmeze, şi unde sunt eu, acolo va fi şi slujitorul meu; dacă-mi slujeşte cineva, îl va cinstì Tatăl.
27 Acum sufletul îmi este turburat, şi ce să zic? Tată, scapă-mă din ceasul acesta. Dar pentru aceea am venit în ceasul acesta.
28 Tată, măreşte-ţi numele. Deci venì glas din cer, şi l-am mărit, şi iar îl voiu mărì.
29 Iar gloata care stà şi auzì, ziceà că tunet a fost: alţii ziceau: înger i-a vorbit.
30 Răspunse Iisus şi zise: Nu pentru mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.
31 Acum este judecarea acestei lumi: acum va fi aruncat afară stăpânitorul acestei lumi:
32 Şi eu îndată ce voiu fi înălţat de pe pământ, voiu trage pe toţi la mine.
33 Iar aceasta o ziceà însemnând cu ce moarte aveà să moară.
34 Deci gloata îi răspunse: Noi am auzit din lege, că Hristosul rămâne în veci: şi cum zici tu că Fiul omului trebue să fie înălţat? Cine este acesta Fiul omului?
35 Drept aceea Iisus le zise: Lumina este între voi încă puţin timp. Umblaţi după cum aveţi lumina, ca să nu vă apuce întunerecul: şi cine umblă în întunerec, nu ştie încotro merge.
36 După cum aveţi lumina, credeţi în lumină, ca să vă faceţi fii ai luminii. Acestea vorbì Iisus şi plecând, se ascunse de dânşii.
37 Dar deşi făcuse atâtea minuni înaintea lor, nu credeau într’însul,
38 Pentru ca să fie împlinit cuvântul lui Isaia profetul, pe care l-a zis: „Doamne, cine a crezut la cele auzite dela noi? Şi braţul Domnului cui a fost descoperit?”
39 De aceea nu puteau crede, că iarăşi Isaia a zis:
40 „Orbit-a ochii lor şi învârtoşat-a inima lor, ca să nu vază cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima, şi să nu se întoarcă, şi eu îi voiu vindecà.”
41 Acestea zise Isaia pentru că văzù mărirea lui şi vorbì despre dânsul.
42 Totuşi mulţi chiar dintre mai mari crezură într’însul, dar din pricina fariseilor nu mărturiseau ca să nu fie daţi afară din sinagogă:
43 Căci au iubit mărirea oamenilor mai mult, decât mărirea lui Dumnezeu.
44 Şi Iisus strigă şi zise: Cine crede în mine, nu crede în mine, ci în cel care m’a trimis pe mine,
45 Şi cine mă vede pe mine, vede pe cel care m’a trimis pe mine.
46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în mine, să nu rămâie în întunerec.
47 Şi dacă cineva va fi auzit dela mine cuvintele şi nu le va fi păzit, eu nu-l osândesc; căci n’am venit să osândesc lumea, ci să mântuesc lumea.
48 Cine mă despreţueşte pe mine şi nu primeşte cuvintele mele, are cine să-l osândească: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va osândì în ziua de apoi;
49 Pentru că eu n’am vorbit dela mine însumi, ci Tatăl care m’a trimis, el însuţi mi-a dat poruncă, ce să zic şi ce să vorbesc.
50 Şi ştiu că porunca lui este viaţă vecinică. Deci cele ce vorbesc eu, după cum mi’a spus Tatăl, aşà vorbesc.