1 Iar mai nainte de sărbătoarea Paştilor ştiind Iisus că i-a venit ceasul, ca să se strămute din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai săi, care erau în lume, i-a iubit până în sfârşit.
2 Şi pe când erà cină, când diavolul îşi pusese acum în gând ca Iuda, fiul lui Simon Iscariotu, să-l deà prins,
3 Iisus, ştiind că Tatăl i-a dat tot în mâni, şi că dela Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge,
4 Se scoală dela cină şi-şi desbracă hainele, şi luând un ştergar se încinse.
5 Apoi toarnă apă în vasul de spălat, şi începù să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care erà încins.
6 Deci vine la Simon Petru. Acesta îi zice: Doamne, tu îmi speli picioarele?
7 Răspunse Iisus şi-i zise: Tu nu ştii acum ce fac eu, dar vei înţelege în urmă.
8 Petru îi zice: În veci nu îmi vei spălà picioarele. Iisus îi răspunse: dacă nu te voiu fi spălat, nu ai parte cu mine.
9 Simon Petru îi zise: Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mânile şi capul.
10 Iisus îi zice: Cine s’a scăldat, nu are trebuinţă să se spele, deci este cu totul curat; şi voi curaţi sunteţi, dar nu toţi.
11 Căci ştià pe cel care aveà să-l deà prins; de aceea zise, că nu toţi sunteţi curaţi.
12 Deci după ce le spălă picioarele şi-şi luă hainele şi se puse iar la masă. Le zise: Înţelegeţi ce v’am făcut?
13 Voi mă numiţi: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt.
14 Deci dacă v’am spălat picioarele, eu Domnul şi Învăţătorul, şi voi datori sunteţi să spălaţi picioarele unii altora:
15 Căci pildă v’am dat, ca să faceţi şi voi după cum v’am făcut eu.
16 Adevăr, adevăr zic vouă, nu este slugă mai mare, decât stăpânul său, nici trimis mai mare, decât cel care l-a trimis.
17 Dacă ştiţi acestea, fericiţi sunteţi, dacă le veţi fi făcut.
18 Nu zic despre voi toţi: eu ştiu pe care i-am ales: ci trebuià ca să fie împlinită scriptura: „cel care îmi mănâncă pânea, ridicat-a călcâiul împotriva mea.”
19 De acum vă zic mai nainte de-a se împlinì, ca să credeţi când se va fi împlinit, că eu sunt.
20 Adevăr, adevăr zic vouă, cine primeşte pe oricare îl voiu fi trimis, pe mine mă primeşte. Iar cine mă primeşte pe mine, primeşte pe cel care m’a trimis pe mine.
21 Acestea vorbind Iisus se turbură cu Duhul şi mărturisì şi zise: Adevăr, adevăr zic vouă, că unul dintre voi mă va dà prins.
22 Deci se uitau ucenicii unii la alţii, nedumeriţi fiind despre cine vorbeşte.
23 Şi erà lângă sânul lui Iisus la masă unul dintre ucenicii săi, pe care îl iubià Iisus.
24 Deci Simon Petru face semn acestuia şi-i zice: Spune cine este, despre care vorbeşte.
25 Şi acela plecându-se spre pieptul lui Iisus îi zice: Doamne, cine este?
26 Iisus răspunde: este acela pentru care eu voiu întinge îmbucătura şi-i voiu dà. Deci întingând îmbucătura ià şi dă lui Iuda fiu al lui Simon Iscariotu.
27 Şi după îmbucătura dată, atuncia intră satana în acela. Deci Iisus îi zice: Ceea ce faci, fă mai curând.
28 Şi nimenea dintre cei care şedeau la masă, nu înţelese pentru ce i-a zis aceasta.
29 Căci unii gândeau, fiindcă Iuda aveà punga, că Iisus îi zice: Cumpără cele ce ne trebuie pentru sărbătoare, sau să deà ceva săracilor.
30 Deci după ce luă acela îmbucătura ieşì îndată; şi erà noapte.
31 Şi când ieşì, zise Iisus: acum Fiul omului este mărit, şi într’însul Dumnezeu este mărit.
32 Dacă Dumnezeu este mărit într’însul, şi Dumnezeu îl va mărì în sine însuşi, şi îndată îl va mărì.
33 Copii, puţin timp mai sunt împreună cu voi; mă veţi căutà, şi după cum am zis Iudeilor, că unde mă duc eu, voi nu puteţi venì, şi vouă vă zic de acum înainte.
34 Poruncă nouă vă dau, ca să vă iubiţi unii pe alţii, după cum v’am iubit, ca şi voi să vă iubiţi unii pe alţii.
35 Într’aceasta vor cunoaşte toţi că-mi sunteţi ucenici, dacă aveţi iubire unii către alţii.
36 Doamne, îi zice Simon Petru, unde te duci? Răspunse Iisus: unde mă duc, nu poţi să-mi urmezi acum, dar mai în urmă îmi vei urmà.
37 Doamne, îi zise Petru, pentru ce nu pot să-ţi urmez de acum? Sufletul îmi voiu pune pentru tine.
38 Iisus răspunde: Îţi vei pune sufletul pentru mine? Adevăr, adevăr zic ţie, nu va cântà cocoşul până ce nu mă vei fi tăgăduit de trei ori.