1 Să nu turbure inima voastră: aveţi încredere în Dumnezeu, aveţi încredere şi în mine.
2 În casa Tatălui meu sunt multe locuinţe; iar dacă n’ar fi, v’aş fi spus; pentru că mă duc să vă gătesc loc.
3 Şi dacă mă voiu fi dus, şi voiu fi gătit vouă loc, iar vin şi vă voiu luà la mine însumi. Pentru ca unde sunt eu, să fiţi şi voi.
4 Şi ştiţi calea unde mă duc eu.
5 Doamne, îi zice Toma, nu ştim unde te duci, şi cum ştim calea?
6 Iisus îi zice: Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa; nimenea nu vine la Tatăl decât prin mine.
7 Dacă m’aţi cunoscut pe mine, veţi cunoaşte şi pe Tatăl meu; de acum înainte cunoaşteţi-l şi l-aţi văzut.
8 Doamne, îi zice Filip, arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.
9 Iisus îi zice: De atâta timp sunt cu voi, şi nu m’ai cunoscut, Filipe? Cine m’a văzut pe mine, a văzut pe Tatăl; cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
10 Nu crezi, că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este întru mine? Cuvintele pe care le zic vouă, nu le spun dela mine însumi; dar Tatăl care locueşte în mine face lucrurile lui.
11 Credeţi-mi, că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este întru mine; iar dacă nu, credeţi-mi pentru însuşi lucrurile mele.
12 Adevăr, adevăr zic vouă, cine crede în mine va face şi el lucrurile, pe care le fac eu, şi mai mari decât acestea va face, pentru că eu mă duc la Tatăl,
13 Şi orice veţi fi cerut în numele meu, aceasta voiu face, pentru că Tatăl să fie mărit în Fiul.
14 Dacă veţi fi cerut ceva în numele meu, eu voiu face aceasta.
15 Dacă mă iubiţi pe mine, veţi păzì poruncile mele.
16 Şi eu voiu rugà pe Tatăl şi va dà vouă alt Mângăietor, ca să fie în veci împreună cu voi,
17 Pe Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primì, pentru că nu-l vede, nici nu-l cunoaşte; dar voi îl cunoaşteţi, fiindcă rămâne la voi şi va fi întru voi.
18 Nu vă voiu lăsà singuri în lume, vin la voi.
19 Încă puţin timp şi lumea nu mă mai vede, dar voi mă vedeţi: căci eu sunt viu, şi voi veţi fi vii.
20 În aceea zi voi veţi cunoaşte, că eu sunt în Tatăl meu şi voi în mine şi eu în voi.
21 Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela este care mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine, iubit va fi de către Tatăl meu, şi eu îl voiu iubì şi mă voiu arătà însumi lui.
22 Doamne, îi zice Iuda, nu Iscariotul: şi ce s’a întâmplat, că gândeşti să te arăţi nouă pe tine însuţi şi nu lumii?
23 Răspunse Iisus şi-i zise: Dacă cineva mă iubeşte, va păzì cuvântul meu, şi Tatăl meu îl va iubì, şi la dânsul vom venì, şi locuinţă ne vom face la dânsul.
24 Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele; şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al meu, ci al Tatălui, care m’a trimis pe mine.
25 Acestea vi le-am vorbit fiind încă la voi;
26 Dar Mângâetorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăţà tot şi vă va aduce aminte tot ce v’am zis.
27 Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă; nu după cum dă lumea vă dau eu. Să nu vi se turbure inima, nici să se sperie.
28 Aţi auzit, că eu v’am zis: mă duc şi vin la voi. Dacă m’aţi fi iubit, v’aţi fi bucurat, că mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl este mai mare decât mine.
29 Şi acum v’am spus mai nainte de-a se face, ca să credeţi când se va fi făcut.
30 Nu voiu mai vorbì multe cu voi; căci vine stăpânitorul lumii, şi în mine nu are nimic.
31 Dar ca să cunoască lumea, că iubesc pe Tatăl, şi după cum mi-a poruncit Tatăl, aşà fac. Sculaţi-vă să plecăm de aici.