1 Acestea vi le-am vorbit ca să nu vă smintiţi.
2 Ei vă vor dà afară din sinagogă; într’adevăr vine un timp, că oricine care v’a omorît, să gândească că aduce jertfă lui Dumnezeu.
3 Şi acestea le vor face pentru că n’au cunoscut pe Tatăl, nici pe mine.
4 Dar acestea vi le-am vorbit, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va fi venit timpul, că eu v’am spus. Şi acestea nu vi le-am spus din început, pentru că eram cu voi.
5 Acum însă mă duc la cine m’a trimis, şi nimenea dintre voi nu mă întreabă: Unde te duci?
6 Ci pentru că v’am vorbit acestea, întristarea v’a umplut inima.
7 Dar eu vă spun adevărul, este bine pentru voi, ca eu să mă duc. Căci dacă nu mă voiu fi dus, Mângâetorul nu va venì la voi; iar dacă mă voiu fi dus, îl voiu fi trimite la voi.
8 Şi venind acela, va mustrà lumea pentru păcat, şi pentru dreptate, şi pentru judecată.
9 Pentru păcat, fiindcă nu cred în mine;
10 Pentru dreptate: fiindcă mă duc la Tatăl, şi nu mă mai vedeţi,
11 Pentru judecată, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12 Mai am multe de spus vouă, dar nu puteţi purtà greutatea lor;
13 Iar când va fi venit acela, Duhul adevărului, va arăt à vouă calea spre tot adevărul; căci nu va vorbì dela sine însuşi, ci va vorbì câte aude, şi va vestì vouă, cele ce au să vie.
14 Acela mă va mărì pe mine, pentru că va luà din al meu, şi va vestì vouă.
15 Tot cât are Tatăl, al meu este, de aceea am zis, că ià din al meu şi va vestì vouă.
16 Puţin şi nu mă mai vedeţi, şi iar puţin şi mă veţi vedeà, că eu mă duc la Tatăl.
17 Deci ziseră dintre ucenicii săi unii către alţii: ce este aceasta ce ne zice: puţin şi nu mă vedeţi, şi iar puţin şi mă veţi vedeà? Şi că mă duc la Tatăl?
18 Deci ziceau: ce este acest puţin de care vorbeşte? Nu ştim ce spune.
19 Dar Iisus cunoscù, că voiau să-l întrebe şi le zise: Despre aceasta cercetaţi între voi, pentru că am zis: Puţin şi nu mă vedeţi, şi iar puţin şi mă veţi vedeà?
20 Adevăr, adevăr zic vouă, că voi veţi plânge şi că veţi jelì, iar lumea se va bucura: voi vă veţi întristà, dar întristarea voastră va fi spre bucurie.
21 Femeia când naşte întristare are, pentru că i-a venit ceasul; dar când a născut copilul nu-şi mai aduce aminte de durere,pentru bucuria că fù născut om în lume.
22 Deci şi voi întristare aveţi acum: dar iar vă voiu vedeà, şi inima voastră se va bucurà, şi nimenea nu va luà dela voi bucuria voastră.
23 Şi în ziua aceea nu mă veţi întrebà nimic. Adevăr, adevăr zic vouă, orice veţi fi cerut dela Tatăl, va dà vouă în numele meu.
24 Până acum n’aţi cerut nimic în numele meu; cereţi şi veţi primì, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25 Acestea vi le-am vorbit în asemănări: dar vine ceasul, când nu voiu mai vorbì vouă în asemânări, ci fără sfială vă voiu dà ştire despre Tatăl.
26 În aceea zi veţi cere în numele meu, şi nu vă zic, că eu voiu rugà pe Tatăl pentru voi:
27 Căci însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru că voi m’aţi iubit şi aţi crezut, că eu dela Dumnezeu am ieşit:
28 Am ieşit din Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl.
29 Iată, îi zic ucenicii săi, acum vorbeşti fără sfială, şi nu spui nici o asemânare.
30 Acum ştim că ştii tot, şi n’ai trebuinţă ca să te întrebe cineva; de aceea credem, că dela Dumnezeu ai ieşit.
31 Iisus le răspunse: Acum credeţi?
32 Iată vine ceasul, şi acum a venit, ca să fiţi risipiţi fiecare la ale sale, şi pe mine să mă lăsaţi singur: dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine.
33 V’am spus acestea, ca să aveţi pace în mine. În lume aveţi strîmtorare, dar îndrăsniţi, eu am biruit lumea.