1 Şi dintre farisei erà un om cu numele Nicodim, un mai mare al Iudeilor:
2 Acesta venì la dânsul noaptea şi-i zise: Rabi, ştim că ai venit învăţător dela Dumnezeu, pentru că nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci tu, dacă nu este Dumnezeu cu dânsul.
3 Răspunse Iisus şi-i zise: Adevăr zic ţie, dacă cineva nu va fi fost născut de sus, nu poate vedeà împărăţia lui Dumnezeu.
4 Zice către dânsul Nicodim: Cum poate un om bătrân fiind ca să fie născut? Nu cumva poate intrà de-a doua oară în pântecele mumei sale şi să fie născut?
5 Răspunse Iisus: Adevăr, adevăr zic ţie: Dacă cineva nu va fi fost născut din apă şi duh, nu poate intrà în împărăţia lui Dumnezeu.
6 Ce este născut din carne, carne este, şi ce este născut din duh, duh este.
7 Nu te mirà că ţi-am zis: Voi trebue să fiţi născuţi de sus.
8 Vântul suflă unde voeşte, şi vuetul lui îl auzi, dar nu ştii de unde vine şi unde se duce: Astfel este oricine, care este născut din duh.
9 Răspunse Nicodim şi-i zise: Cum pot să fie acestea?
10 Răspunse Iisus şi-i zise: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?
11 Adevăr, adevăr zic ţie, că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut: şi voi nu primiţi mărturia noastră.
12 Dacă v’am spus cele pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă spun cele cereşti?
13 Şi nimeni nu s’a suit în cer decât numai cel care s’a pogorât din cer, Fiul omului care este în cer.
14 Şi după cum Moise înalţă şarpele în pustie, aşà trebue să fie înălţat Fiul omului.
15 Pentru ca oricine care crede într’însul să nu piară, ci să aibă viaţă vecinică.
16 Căci Dumnezeu iubì lumea atât de mult, încât dete pe Fiul său unul născut, pentru ca oricine care crede într’însul să nu piară, ci să aibă viaţă vecinică.
17 Căci Dumnezeu nu trimise pe Fiul său în lume, ca să osândească lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită printr’însul.
18 Cine crede într’însul nu este osândit, iar cine nu crede a şi fost osândit, pentru că n’a crezut în numele unui născut Fiul lui Dumnezeu.
19 Iar osânda este aceasta, că lumina a venit în lume şi oamenii iubiră întunerecul mai mult decât lumina: pentru că faptele lor erau rele.
20 Căci oricine făptueşte rele, urăşte lumina şi nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie mustrate.
21 Iar cine lucrează adevărul, vine la lumină, ca faptele lui să fie cunoscute, pentru că sunt săvârşite în Dumnezeu.
22 După acestea venì Iisus şi ucenicii săi în pământul Iudeii, şi acolo petreceà timpul cu dânşii şi botezà.
23 Şi botezà şi Ioan în Enon aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, şi veniau şi se botezau.
24 Căci Ioan nu erà încă aruncat în închisoare.
25 Deci se făcù din partea ucenicilor lui Ioan întrebare cu un Iudeu despre curăţire.
26 Şi veniră la Ioan şi-i ziseră: Rabi, acela care erà cu tine dincolo de Iordan, pentru care tu ai mărturisit, iată acesta botează şi toţi vin la dânsul.
27 Răspunse Ioan şi zise: nu poate un om să ià nimic, dacă nu-i este dat din cer.
28 Voi înşivă îmi sunteţi martori, că am spus: Nu sunt eu Hristosul, dar că sunt trimis înaintea aceluia.
29 Cine are mireasă este mire: iar al mirelui prietin, care stă şi ascultă, se bucură foarte de glasul mirelui. Deci această bucurie a mea este împlinită.
30 Acela trebue să crească, iar eu să scad.
31 Cine vine de sus este deasupra tutulor: Cine este depe pământ, depe pământ este şi vorbeşte cele depe pământ. Cine vine din cer,
32 Mărturiseşte ce a văzut şi auzit: dar nimeni nu primeşte mărturia lui.
33 Cine a primit mărturia lui, a întărit că Dumnezeu este iubitor de adevăr.
34 Căci pe cine a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă duhul după măsură.
35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat tot în mâna lui.
36 Cine crede în Fiul, are viaţă vecinică: cine nu ascultă pe Fiul, nu va vedeà viaţă, ci rămâne preste dânsul urgia lui Dumnezeu.