1 Deci când înţelese Iisus că fariseii auzise că Iisus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.
2 Deşi Iisus însuşi nu botezà, ci ucenicii săi.
3 Lăsă Iudea şi se duse iar în Galilea.
4 Dar trebuià ca el să treacă prin Samaria.
5 Deci vine la un oraş al Samarii numit Sichar, aproape de locul pe care îl dete Iacob lui Iosif fiul său.
6 Şi acolo erà puţul lui Iacob. Iisus dar ostenit fiind de călătorie, se aşeză numai decât lângă puţ: erà ca la al şaselea ceas.
7 Atuncia vine o femeie din Samaria ca să scoată apă. Şi Iisus îi zice: Dă-mi să beau:
8 Căci ucenicii lui se dusese în oraş, ca să cumpere demâncare.
9 Dar femeia samaritană îi zice: Cum tu, Iudeu fiind, ceri să beai dela mine, care sunt femeie samaritană? Căci Iudeii n’au a face cu Samaritanii.
10 Răspunse Iisus şi-i zise: Dacă ai ştì darul lui Dumnezeu şi cine este care îţi zice: Dă-mi să beau, tu ai fi cerut dela dânsul şi ţi-ar fi dat apă vie.
11 Doamne, îi zice femeia, nici vas de scos apă nu ai, şi puţul este adânc: de unde ai apa cea vie?
12 Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Iacob, care ne dete puţul, şi el însuşi băù dint’însul şi fiii săi şi turmele sale?
13 Răspunse Iisus şi-i zise: Oricine care beà din apa aceasta va însetà iarăşi;
14 Dar cine va fi băut din apa, pe care o voiu dà eu, nu va însetà în veci, şi apa pe care o voiu dà lui se va face într’însul izvor de apă, curgând în viaţă vecinică.
15 Doamne, zice femeia către dânsul, dă-mi această apă, ca să nu însetez, nici să nu mai vin aici să scoţ apă.
16 Iisus îi zice: Du-te, cheamă pe bărbatul tău şi vino aci.
17 Răspunse femeia şi zise: N’am bărbat. Iisus îi zice: Bine ai zis, că n’ai bărbat:
18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Adevărat ai spus aceasta.
19 Doamne, îi zise femeia, văd că tu eşti profet.
20 Părinţii noştri se închinară pe acest munte: şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebue a se închinà.
21 Femeie, îi zise Iisus, crede-mă că vine un timp, când nici pe acest munte, nici în Ierusalim vă veţi închinà Tatălui.
22 Voi vă închinaţi la ce nu ştiţi, noi ne închinăm la ce ştim, pentru că mântuirea din Iudei este:
23 Adevărat vine un timp şi acum este venit, când adevăraţii închinători se vor închinà Tatălui în duh şi adevăr; căci şi Tatăl pe unii ca aceştia îi voeşte a se închinà lui:
24 Duh este Dumnezeu, şi cei care se închină lui, trebue să se închine în duh şi adevăr.
25 Zice lui femeia: ştim că vine Mesia – adecă Hristos –: când acela va fi venit, ne va spune toate.
26 Zice ei Iisus: Eu sunt care îţi vorbesc.
27 Între acestea veniră ucenicii săi, şi se mirau că vorbià cu o femeie: dar nimeni nu zise: Ce voeşti, sau pentru ce vorbeşti cu dânsa?
28 Femeia deci îşi lăsă vasul de apă şi se duse în oraş, şi zise oamenilor:
29 Veniţi, vedeţi un om, care mi-a spus toate câte am făcut; nu cumva acesta este Hristosul?
30 Deci dar ei ieşiră din oraş şi veniau la dânsul.
31 Între acestea îl rugau uceniicii zicând: Rabi, mânâncă.
32 Iar el le zise: Eu am să mănânc o mâncare, pe care voi n’o cunoaşteţi.
33 Deci ucenicii ziceau între dânşii: nu cumva i-a adus cineva să mănânce?
34 Zice lor Iisus: mâncarea mea este ca să fac voia celui care m’a trimis şi să săvârşesc lucrul lui.
35 Oare nu ziceţi voi, că sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă, ridicaţi ochii voştri şi priviţi că sămănăturile sunt albe pentru seceriş.
36 Acum secerătorul primeşte plată, şi adună rod în viaţă vecinică, ca să se bucure împreună şi sămănătorul şi secerătorul.
37 Căci în aceasta este cuvântul adevărat, că altul este sămănătorul şi altul secerătorul.
38 Eu v’am trimis să seceraţi ce n’aţi muncit: alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor.
39 Şi din oraşul acela mulţi dintre samaritani crezură într’însul pentru cuvântul femeii, care mărturisià că mi-a spus toate câte am făcut.
40 Deci dar samaritanii, când veniră la el, îl rugau ca să rămână la dânşii; şi rămase acolo două zile.
41 Şi mult mai mulţi crezură pentru cuvântul lui.
42 Şi ziceau femeii, că nu credem numai pentru vorbele tale: căci noi înşine am auzit, şi cunoaştem că el este cu adevărat Mântuitorul lumii. Hristosul.
43 Şi după două zile ieşì de acolo şi se duse în Galilea.
44 Căci Iisus însuşi mărturisì că un profet nu are cinste în patria lui.
45 Deci când venì în Galilea, îl primiră bine Galililenii, care văzuseă toate câte făcù în Ierusalim la sărbătoare: căci şi ei venise la sărbătoare.
46 Deci Iisus venì iarăşi în Cana Galilei, unde făcù apa în vin. Şi erà în Capernaum un om împărătesc al cărui fiu bolià.
47 Acesta auzind, că Iisus a venit din Iudea în Galilea, se duse la dânsul, şi-l rugă ca să vie şi să tămăduească pe fiul său: căci erà să moară.
48 Deci zise Iisus către dânsul: dacă nu veţi fi văzut semne şi minuni, nu veţi crede.
49 Doamne, zise către dânsul omul împărătesc, vino mai nainte de-a murì copilul meu.
50 Du-te, îi zise Iisus: fiul tău trăeşte. Şi omul se încrezù în cuvântul pe care i-l-a zis Iisus, şi plecă.
51 Şi pe când se întorceà acum, slugile lui îi ieşiră înainte şi vestiră zicând: că copilul tău trăeşte.
52 Deci cerù ştiinţă dela dânşii despre ceasul în care a fost mai bine: şi-i spuseră că ieri la ceasul al şaptelea l-au lăsat frigurile.
53 Deci tatăl cunoscù că l-au lăsat frigurile în acel ceas în care îi zise Iisus: fiul tău trăeşte; şi crezù dânsul şi toată casa lui.
54 Aceasta făcù Iisus iarăşi ca al doilea semn după ce venì din Iudea în Galilea.