1 După acestea erà o sărbătoare a Iudeilor, şi Iisus se duse la Ierusalim.
2 Şi este în Ierusalim lângă poarta oilor o scăldătoare, ce se numeşte pe ebreeşte Bethesda, având cinci portice.
3 În acestea zăceà mulţime mare de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi.
4 Aşteptând mişcarea apei: căci un înger al Domnului se pogorà la timp nimerit în scăldătoare, şi turburà apa: şi cel dintâiu care intrà după turburarea apei se făceà sănătos de orice boală erà ţinut.
5 Şi erà acolo un om, având treizeci şi opt de ani în boala sa:
6 Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi cunoscând că de mult timp este acum, îi zise: Voeşti să fii sănătos?
7 Doamne, îi răspunse bolnavul: nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când apa a fost turburată: căci pe când vin eu, altul se pogoară înaintea mea.
8 Scoală-te, îi zise Iisus, ià patul tău şi umblă.
9 Şi îndată se făcù omul sănătos, şi luă patul său şi umblà.
10 Dar în aceea zi erà sâmbătă. Deci ziceau Iudeii celui tămăduit: este sâmbătă, şi nu-ţi este iertat să iai patul.
11 Iar el le răspunse: cel care mă făcù sănătos, acela îmi zise: Ià patul tău şi umblă.
12 Deci îl întrebară: Cine este omul care ţi-a zis: Ià patul tău şi umblă?
13 Dar cel tămăduit nu ştià cine este: căci Iisus se dete la o parte fiind gloată în acel loc.
14 După acestea Iisus îl găseşte în templu şi îi zise: Iată te-ai făcut sănătos: Nu mai păcătuì, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
15 Atuncia omul se duse şi înştiinţă pe Iudei, că Iisus este care l-a făcut sănătos.
16 Şi pentru aceasta Iudeii urmăreau pe Iisus, şi căutau să-l omoare, fiind că făceà acestea sâmbăta.
17 Dar Iisus le răspunse: Tatăl meu până acum lucrează, şi eu lucrez.
18 Deci pentru aceasta Iudeii căutau şi mai mult ca să-l omoare, fiindcă nu numai că deslegà sâmbăta, dar şi ziceà că Dumnezeu este Tatăl său, punându-se pe sine însuşi de-o potrivă cu Dumnezeu.
19 Deci răspunse Iisus şi le zise: Adevăr, adevăr zic vouă, nu poate Fiul să facă dela sine însuşi nimic, dacă nu vede pe tatăl făcând ceva: căci cele ce ar face acela, acestea le face şi Fiul întocmai.
20 Pentru că Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-i arată toate câte face el, şi îi va arătà lucruri mai mari decât acestea, ca să vă minunaţi voi.
21 Căci după cum Tatăl deşteaptă morţii şi le dă viaţă, aşà şi Fiul dă viaţă la cei pe care-i voeşte.
22 Pentru că nici Tatăl nu judecă pe nimenea, ci judecata toată a dat-o Fiului, ca toţi să cinstească pe Fiul după cum cinstesc pe Tatăl.
23 Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care l-a trimis.
24 Adevăr, adevăr zic vouă, că cine aude cuvântul meu şi crede în cel care m’a trimis pe mine, are viaţă vecinică, şi la judecată nu vine, ci a trecut din moarte la viaţă.
25 Adevăr, adevăr zic vouă, că vine ceasul şi acum este venit, când morţii vor auzì glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor fi auzit vii vor fi.
26 Căci după cum Tatăl are viaţă în sine însuşi, astfel a dat şi Fiului să aibă viaţă în sine însuşi.
27 Şi putere i-a dat ca să facă judecată, pentru că este Fiu al omului.
28 Nu vă minunaţi de aceasta, că vine ceasul când toţi care sunt în morminte vor auzì glasul lui.
29 Şi care vor fi lucrat cele bune, vor ieşì spre înviere de viaţă, iar care vor fi făptuit cele rele spre înviere de judecată.
30 Eu nu pot face nimic dela mine însumi: judec după cum aud, şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voia mea, ci voia celui care m’a trimis pe mine. Tatăl.
31 Dacă eu mărturisesc pentru mine însumi, mărturia mea nu este adevărată:
32 Altul este care mărturiseşte pentru mine, şi ştiu că adevărată este mărturia, pe care o mărturiseşte pentru mine.
33 Voi aţi trimis la Ioan, şi a mărturisit pentru adevăr.
34 Dar eu nu primesc mărturia dela un om, ci zic acestea, ca voi să fiţi mântuiţi.
35 Acela erà luminătorul, care ardeà şi lumina, şi voi aţi dorit să vă veseliţi pentru un timp în lumina lui.
36 Dar eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan: căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, aceste lucruri, pe care eu le fac, mărturisesc pentru mine, că Tatăl m’a trimis.
37 Şi Tatăl care m’a trimis, acela a mărturisit pentru mine. Nici glasul lui nu l-aţi auzit vreodată, nici faţa lui n’aţi văzut-o.
38 Şi cuvântul lui nu-l aveţi rămâind în voi, pentru că voi nu credeţi pe acesta, pe care l-a trimis acela.
39 Cercetaţi scripturile, căci voi gândiţi că într’însele aveţi viaţă vecinică, şi acelea sunt, care mărturisesc pentru mine:
40 Şi nu voiţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă.
41 Nu primesc mărire dela oameni.
42 Dar v’am cunoscut că nu aveţi în voi înşivă iubirea lui Dumnezeu.
43 Eu am venit în numele Tatălui meu, şi nu mă primiţi: dacă altul va fi venit în numele său, pe acesta îl veţi primì.
44 Cum puteţi voi crede, când primiţi mărire unii dela alţii, şi nu căutaţi mărirea, care vine dela singurul Dumnezeu?
45 Nu gândiţi. că eu vă voiu învinuì la Tatăl meu: este cine să vă învinuiască. Moise în care voi v’aţi pus încrederea.
46 Căci dacă aţi crede pe Moise, m’aţi crede şi pe mine: pentru că acela scrise despre mine.
47 Iar dacă nu credeţi scripturile aceluia, cum veţi crede cuvintele mele?