1 După acestea Iisus se duse dincolo de marea Galileii, ce se numeşte şi marea Tiberiadei.
2 Şi-i urmà gloată multă, pentru că vedeà minunile pe care le făceà la cei bolnavi.
3 Şi Iisus venì sus pe munte, şi acolo stete jos cu ucenicii săi.
4 Şi erà aproape Paştile, sărbătoarea Iudeilor.
5 Deci Iisus ridicând ochii şi văzând că vine spre dânsul gloată multă, zice lui Filip: de unde să cumpărăm pâni, ca să mănânce aceştia?
6 Iar aceasta ziceà cercându-l: căci el ştià ce aveà să facă.
7 Filip îi răspunde: pâni pentru două sute de dinari nu le ajung, ca să ià fiecare câte puţin.
8 Şi unul dintre ucenicii săi. Andreiu, fratele lui Simon Petru, îi zise:
9 Este aci un băiat, care are cinci pâni de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea pentru atâţia?
10 Atuncia Iisus zise: Spuneţi oamenilor să steà jos la masă. Şi erà iarbă multă în acel loc. Deci stătură jos la masă, bărbaţi în număr ca la cinci mii.
11 Şi Iisus luă pânile şi mulţumì şi dete ucenicilor şi ucenicii celor care şedeau la masă: asemenea dete şi din peşti cât voiră.
12 Iar după ce se săturară, zise ucenicilor săi: Strângeţi fărămiturile ce au rămas, ca să nu se pearză ceva.
13 Deci ei strânseră şi umplură douăsprezece coşuri de fărămituri, care rămaseră celor care au mâncat din cele cinci pâni de orz.
14 Iar oamenii văzând minunea ce făcù ziceau: acesta cu adevărat este profetul care vine în lume.
15 Deci Iisus, cunoscând că au de gând să vie şi să-l ià cu sila, ca să-l facă împărat, se trase iarăşi la o parte în munte, el singur.
16 Şi când se făcù seară, ucenicii săi veniră jos la mare,
17 Şi intrând în vas treceau dincolo de mare la Capernaum. Şi-i apucă întunerecul şi Iisus nu venise încă la dânşii,
18 Şi suflând vânt puternic marea se întărâtă.
19 Deci după ce mânară ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Iisus umblând pe mare şi apropiindu-se de vas, şi ei se temură.
20 Dar el le zice: Eu sunt, nu vă temeţi.
21 Deci voiau să-l ià în vas, şi îndată vasul ajunse la locul la care mergeau.
22 A doua zi gloata care stà dincolo de mare văzù că nu fusese alt vas acolo decât unul – acela în care intrase ucenicii lui – şi că Iisus nu intrase în vas împreună cu ucenicii săi, ci numai ucenicii lui plecase;
23 Că alte vase dela Tiberiada venise aproape de locul unde au mâncat pânea, după ce el mulţumì Domnului;
24 Când văzù dar gloata, că Iisus nu este acolo, nici ucenicii lui, intrară ei în vase şi veniră la Capernaum căutând pe Iisus.
25 Şi găsindu-l dincolo de mare îi ziseră: Rabi, când ai ajuns aici?
26 Răspunse lor Iisus şi zise: Adevăr, adevăr zic vouă, mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minunile, ci pentru că aţi mâncat din pâni şi v’aţi săturat.
27 Dobândiţi-vă nu mâncarea cea pieritoare, ci mâncarea ce rămâne spre viaţă vecinică, pe care Fiul omului o dă vouă, căci Tatăl, Dumnezeu, pe acesta l-a adeverit.
28 Deci ziseră către dânsul: ce să facem ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu?
29 Răspunse Iisus şi le zise: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca să credeţi în acela pe care-l trimise dânsul.
30 Atuncia îi ziseră. Ce semn faci tu dar, ca să vedem şi să credem în tine? Ce lucruri faci?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: „pâne din cer le dete să mănânce.”
32 Deci Iisus le zise: Adevăr, adevăr zic vouă, nu Moise vă dete pânea din cer, ci Tatăl meu vă dă din cer pânea cea adevărată.
33 Căci pânea lui Dumnezeu este aceea, care se pogoară din cer şi dă lumii viaţă.
34 Deci ziseră către dânsul: Doamne, dă-ne totdeauna această pâne.
35 Şi zise lor Iisus: Eu sunt pânea vieţii, cine vine la mine nu va flămânzì, şi cine crede în mine, nu va însetà niciodată.
36 Dar v’am spus că m’aţi şi văzut şi nu credeţi.
37 Tot ce-mi dă Tatăl la mine va venì, şi pe cel care vine la mine nu-l voiu dà afară,
38 Pentru că m’am pogorât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui care m’a trimis.
39 Şi aceasta este voia celui care m’a trimis, ca tot ce mi-a dat mie să nu pierz ceva din el, ci să-l înviez în ziua de apoi.
40 Căci aceasta este voia Tatălui meu, ca oricine care vede pe Fiul şi crede într’însul să aibă viaţă vecinică şi eu să-l înviez în ziua de apoi.
41 Deci Iudeii cârteau împotriva lui, pentru că zise: Eu sunt pânea ce s’a pogorât din cer.
42 Şi ziceau: Nu este acesta Iisus fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi pe a cărui mumă noi îi ştim? Cum zice dar acesta, că din cer m’am pogorît?
43 Răspunse Iisus şi le zise: Nu cârtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate venì la mine, dacă nu-l trage Tatăl care m’a trimis, şi eu îl voiu învià în ziua de apoi.
45 Este scris în profeţi: „şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu:” Deci oricine, care a auzit dela Tatăl şi a învăţat, vine la mine.
46 Nu pentru că a văzut cineva pe Tatăl, afară de cel care este dela Dumnezeu, acesta a văzut pe Tatăl.
47 Adevăr, adevăr zic vouă, cine crede în mine are viaţă vecinică.
48 Eu sunt pânea vieţii.
49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit:
50 Aceasta este pânea care se pogoară din cer, ca cineva să mănânce dintr’însa şi să nu moară.
51 Eu sunt pânea cea vie, care s’a pogorît din cer: dacă mănâncă cineva din această, în veci va fi viu: şi pânea pe care eu o voiu dà pentru viaţa lumii, este trupul meu.
52 Deci Iudeii se certau între dânşii zicând: cum poate acesta să ne deà să mâncăm trupul lui?
53 Dar Iisus le zise: Adevăr, adevăr zic vouă, dacă nu veţi fi mâncat trupul Fiului omului şi nu veţi fi băut sângele lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă.
54 Cine mănâncă trupul meu şi beà sângele meu, are viaţă vecinică, şi eu îl voiu învià în ziua de apoi.
55 Căci trupul meu este mâncare adevărată, şi sângele meu beutură adevărată.
56 Cine mănâncă trupul meu şi beà sângele meu, rămâne în mine şi eu într’însul.
57 După cum mă trimise pe mine Tatăl cel viu şi eu sunt viu pentru Tatăl, aşà şi cine mă mănâncă pe mine şi acela va fi viu pentru mine.
58 Aceasta este pânea, care s’a pogorît din cer, nu după cum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit: cine mănâncă această pâne va fi viu în veci.
59 Acestea le zise în sinagogă, învăţând în Capernaum.
60 De aceea mulţi dintre ucenicii lui auzindu-l ziseră: aspru este cuvântul acesta; cine poate să-l asculte?
61 Şi Iisus cunoscând în sine însuşi, că ucenicii săi cârtesc despre aceasta, le zise: Aceasta vă sminteşte?
62 Dar dacă veţi vedeà pe Fiul omului suindu-se unde erà mai nainte?
63 Duhul este care face viu, trupul nu foloseşte nimic: cuvintele pe care eu vi le-am zis, duh sunt şi sunt viaţă.
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştià din început cine sunt, care nu cred, şi cine este care aveà să-l deà prins.
65 Şi ziceà: pentru aceasta v’am spus, că nimenea nu poate să vie la mine dacă nu-i este dat dela Tatăl meu.
66 De aceea mulţi dintre ucenicii săi se duseră îndărăt şi nu mai umblau cu dânsul.
67 Deci Iisus zise celor doisprezece: Nu cumva voiţi să plecaţi şi voi?
68 Doamne, îi răspunse Simon Petru.La cine ne vom duce? Tu ai cuvinte de viaţă vecinică:
69 Şi noi am crezut şi am cunoscut, că tu eşti sfântul lui Dumnezeu.
70 Răspunse lor Iisus: Nu v’am ales eu oare pe voi doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol.
71 Iar el ziceà de Iuda al lui Simon Iscariotu: căci acesta, fiind unul dintre cei doisprezece, aveà să-l deà prins.