1 Drept eşti Doamne când mă judec cu tine; Totuşi te întreb de judecăţile tale: Dece calea răilor prosperează? Dece sunt fericiţi toţi cei ce se poartă cu necredincioşie? 2 Săditu-i-ai, şi au prins rădăcină; Cresc, şi încă şi fructul dau; Tu eşti aproape de gura lor, Dar departe de rărunchii lor. 3 Dar tu, Doamne, mă cunoşti; M’ai văzut, şi ai cercat inima mea către tine; Trage-i ca pre oi la junghere. Şi pregăteşte-i pentru ziua înjungherii! 4 Până când ţara va jeli, Şi iarba se va usca depe toată câmpia De răutatea locuitorilor ei? Vitele şi paserile s’au stârpit; Căci zis-au ei: Domnul nu vede viitorul nostru. 5 Dacă fugind cu cei pedeştri te făcură să osteneşti, Atuncia cum te vei întrece cu caii? Şi de n’ai siguranţă într’un pământ de pace, Atuncia ce vei face la umflarea Iordanului? 6 Căci şi fraţii tăi şi casa părintelui tău, Şi aceştia s’au purtat cu necredincioşie către ţine: Da, aceştia au strigat în urma ta cu voce tare. Nu te încrede în ei, Chiar de vor vorbi cu tine cuvinte plăcute. 7 Părăsit-am casa mea, Lăsat-am moştenirea mea, Dat-am pre iubita sufletului meu în mânile inamicilor ei. 8 Moştenirea mea făcutu-s’a pentru mine ca un leu în pădure; Dat-a asupră-mi vocea sa; Deaceea eu am urît-o. 9 Moştenirea mea făcutu-s’a pentru mine o pasere răpitoare pestriţă; Paseri răpitoare deci fi-vor în jurul ei; Veniţi, adunaţi-vă toate fiarele câmpului, Veniţi să o mâncaţi. 10 Mulţi păstori stricat-au via mea, Au călcat în picioare partea mea, Prefăcut-au partea mea cea atât de plăcută într’un pustiu deşert. 11 Prefăcutu-o-au într’o pustietate; Şi pustiită fiind, ea jeleşte în juru-mi. Toată ţara s’a pustiit, Pentru că nu este nimenea, care să o ia la inimă. 12 Pe toate înălţimile în pustiu veniră prădători; Căci sabia Domnului mistue Dela o margine a ţării până la cealaltă; Nici un muritor n’are pace. 13 Sămânat-au grâu, dar vor secera spini; Ostenitu-s’au, dar nici un folos nu vor avea, Vă veţi ruşina de venitul vostru, Pentru aprinderea mâniei Domnului.
14 Aşa zice Domnul: Asupra tuturor vecinilor mei celor răi, Cari se ating de moştenirea, ce am dat-o în stăpânire poporului meu Israel: Iată, îi voiu smulge depe pământul lor, Şi voiu smulge casa lui Israel din mijlocul lor, 15 Şi va fi, după ce îi voiu smulge, Că iarăşi îi voiu milui, şi voiu întoarce Pre fiecare la moştenirea sa, şi pre fiecare la pământul său. 16 Şi va fi, de vor învăţa căile poporului meu, Şi vor jura pre numele meu: Viu este Domnul! Cum învăţat-au poporul meu să jure pe Baal; Atuncia ei vor fi întăriţi în mijlocul poporului meu; 17 Dar de nu vor asculta, Voiu smulge pre aceste popoare, smulgându-le şi nimicindu-le, Zice Domnul.