1 Cuvântul, care a fost către Ieremia, dela Domnul, zicând: 2 Ascultaţi cuvintele legământului acestuia, şi spune bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului; şi zi către ei: 3 Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Blestemat fie omul, care nu ascultă de cuvintele legământului acestuia; 4 Pre care l-am dat părinţilor voştri, În ziua în care i-am scos din pământul Egiptului, Din cuptorul de fier, zicând: Ascultaţi de vocea mea, şi faceţi Toate câte vă poruncesc; Aşa ca să-mi fiţi popor, Şi eu să vă fiu Dumnezeu; 5 Ca să împlinesc jurământul, ce l-am jurat părinţilor voştri, De a le da un pământ, în care curge lapte şi miere, Precum se vede în ziua de astăzi. Atuncia eu am răspuns, şi am zis: Aşa să fie, Doamne. 6 Domnul a mai zis către mine: Proclamă toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda, Şi pe uliţele Ierusalimului, zicând: Ascultaţi cuvintele legământului acestuia, Şi faceţi-le 7 Căci am mărturisit pre părinţii voştri, În ziua în care i-am scos din pământul Egiptului până în ziua de astăzi, Sculându-mă de dimineaţă, deşteptându-i, şi zicând: Ascultaţi vocea mea. 8 Dar n’au auzit, şi nu şi-au plecat urechea; Ci au umblat fiecare după învârtoşarea inimii lor celei rele; Pentru aceasta voiu aduce asupra lor cuprinsul tuturor cuvintelor legământului acestuia, Pre care le-am poruncit de a le face, dar nu le-au făcut.
9 Şi Domnul zise către mine: Între bărbaţii lui Iuda, Şi între locuitorii Ierusalimului este un complot; 10 S’au rentors la fărădelegile strămoşilor lor, Cari nu voiră să audă de cuvintele mele, Şi au urmat după alţi zei, ca să le servească; Casa lui Israel şi casa lui Iuda au rupt legământul meu, Pre care l-am făcut cu părinţii lor. 11 Deaceea aşa zice Domnul: Iată voiu aduce preste ei nenorocirea, De care nu vor putea scăpa; Şi vor striga către mine, Dar nu voiu asculta; 12 Ci meargă cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, Şi strige către zeii, cărora le tămâiară; Dar ei nu vor putea să-i scape, În timpul nenorocirii lor. 13 Căci câte sunt cetăţile tale, atâţia sunt şi zeii tăi, o Iuda! Şi după numărul uliţelor Ierusalimului Aţi ridicat altare de ruşine, Altare de tămâiere lui Baal. 14 Şi acum nu te ruga pentru poporul acesta, Nici nu ridica cerere, nici rugăciune pentru dânşii; Căci nu-i voiu asculta, când vor striga către mine, Din nenorocirea lor.
15 Ce va face iubita mea în casa mea, Deoarece atâţia săvârşesc desfrânarea lor acolo, Şi s’a luat dela tine carnea cea sfântă? Căci când faci răul, atuncia te bucuri. 16 Domnul te-a numit: Oliv pururea verde, frumos, cu fructe măreţe; Dar cu voce de alarmă mare s’a aprins focul preste dânsul, Şi ramurile lui s’au rupt. 17 Căci Domnul, Dumnezeul oştirilor, care te-a sădit, Ţi-a cuvântat nenorocire, Pentru răutatea casei lui Israel şi a casei lui Iuda, Pre care ei au făcut-o, Întărâtându-mă, şi tămăiând lui Baal.
18 Şi Domnul mi-a dat în ştire, ca să o cunosc; De demult arătatu-mi-a faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel desmerdat, pre care-l duc spre junghere; Şi n’am înţeles, că ei au făcut uneltiri asupră-mi, zicând: „Să nimicim pomul şi fructul lui, Şi să-l stârpim din pământul celor vii, Ca nici numele lui să nu se mai amintească.” 20 Dar, o Doamne, Dumnezeul oştirilor, cel ce judeci drept, Cel ce cerci rărunchii şi inima, Fă ca să văd răsbunarea ta asupra acestora, Pentru că ţie ţi-am încredinţat pricina mea. 21 De aceea aşa zice Domnul De bărbaţii din Anatot, cari caută după viaţa ta, zicând: Să nu profeţeşti în numele Domnului, Ca să nu mori de mânile noastre: 22 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Iată, eu îi voiu pedepsi; Tânării vor muri de sabie; Fiii lor şi fetele lor vor muri de foame; 23 Şi nu va fi nici o rămăşiţă din ei; Căci voiu aduce rele preste bărbaţii din Anatot, Adecă, anul pedepsii lor.