1 Cuvântul Domnului, care a fost către Ieremia despre secetă: 2 Iuda jeleşte, şi porţile Ierusalimului sunt lâncezite; Zac în jale pe pământ; Şi se suie la ceruri strigătul Ierusalimului. 3 Şi cei puternici ai lor trimit pre supuşii lor după apă; Ei vin la fântână, şi apă nu găsesc, Se întorc cu vasele lor deşerte; Se ruşinează, şi roşesc, Şi-şi învălesc capetele. 4 Căci pământul a crăpat, Pentru că n’a plouat pe pământ; Plugarii s’au ruşinat, Învelituşi-au capetele. 5 Chiar cerboaica pe câmp, Născând pre puii săi, îi părăseşte, căci nu este iarbă; 6 Şi asinii sălbatici stau pre locurile înalte, Îşi trag suflarea, ca şacalii; Ochii lor se întunecă, căci nu este iarba; 7 Doamne, deşi fărădelegile noastre mărturisesc asupra noastră, Fă totuşi pentru numele tău; Da, abaterile noastre, sunt multe; Păcătuitu-ţi-am. 8 Speranţă a lui Israel, mântuitorul său la timp de strâmtorare! De ce eşti ca un străin în ţară, Şi ca un călător ce se abate, ca să mâie? 9 De ce eşti ca un om surprins, Ca un viteaz, ce nu poate să ajute? Dar tu, Doamne, eşti în mijlocul nostru, Şi noi ne numim după numele tău; Nu ne lăsa. 10 Aşa zice Domnul către poporul acesta: Fiindcă le-a plăcut a rătăci, Şi n’au oprit picioarele lor: aceea Domnul n’are plăcere de dânşii; Acum îşi aduce aminte de fărădelegea lor, Şi pedepseşte păcatele lor. 11 Şi Domnul a zis către mine: Nu te ruga pentru poporul acesta spre binele lui. 12 De vor posti, nu voiu asculta strigarea lor, Şi de vor aduce ardere de tot şi daruri de pâne nu le voiu primi; Ci îi voiu nimici prin sabie, Prin foamete şi prin ciumă. 13 Atuncia zis-am: O Doamne, Doamne! Iată profeţii le zic: „Nu veţi vedea sabie, nici veţi avea foamete; Ci vă voiu da pace adevărată, zice Domnul, în locul acesta. 14 Şi Domnul a zis către mine: Profeţii profeţesc minciuni în numele meu; Eu nu i-am trimis, nici nu le-am poruncit, Nici n’am vorbit cu dânşii; Ei vă profeţesc viziuni mincinoase, mofturi, Deşertăciunea şi înşelăciunea inimii lor. 15 De aceea aşa zice Domnul: Cât pentru profeţii ce profeţesc în numele meu, pre cari eu nu i-am trimis, Şi cari zic: „Sabie şi foamete nu vor fi în pământul acesta;” Prin sabie şi foamete se vor nimici profeţii aceştia; 16 Şi poporul, căruia ei profeţesc, Vor fi aruncaţi pre uliţile Ierusalimului, Dinaintea foametei şi a săbiei; Şi nu va fi cine să-i îmmormânteze, Pre ei, pre femeile lor, pre fiii lor şi pre fiicele lor; Aşa voiu vărsa preste dânşii pedeapsa răutăţii lor. 17 Deaceea spune-le cuvintele acestea: Ochii mei varsă lacremi noaptea şi ziua, Şi nu încetează: Căci fecioara, fiica poporului meu, cu sdrobire mare S’a sdrobit, şi cu rană duioasă foarte. 18 De ies în câmp, Iată, cei ucişi de sabie! Şi de întru în cetate, Iată, cei ce mor de boalele foametei! Chiar şi profetul şi preotul, Cutreeră pământul, şi nu ştiu ce să facă. 19 Lepădat-ai pre Iuda? Sufletul tău îngreţoşatu-s’a de Sion? Dece ne-ai lovit întru atâta, de nu este nici vindecare pentru noi? Aşteptat-am pace, dar nici un bine nu ne-a venit; Timpul vindecării, şi iată nelinişte! 20 Cunoaştem, Doamne, răutatea noastră, Şi fărădelegea părinţilor noştri; Căci ţi-am păcătuit. 21 Pentru numele tău nu ne lepăda; Nu lăsa de batjocură scaunul măririi tale: Adu-ţi aminte de legământul tău cu noi, şi nu-l rupe. 22 Au este între idolii popoarelor vreunul care să poată da ploaie? Sau oare cerurile de sine dau ploaie? Oare nu eşti tu acela, o Doamne, Dumnezeul nostru? Deaceea sperăm în tine; Căci tu faci toate acestea.