1 Dar Paşur, fiul lui Immer, preotul, care era şi supraveghetor în casa Domnului, auzind pre Ieremia profeţind lucrurile acestea; 2 Atuncia Paşur lovi pre Ieremia, profetul, şi l-a pus în butucul din poarta de sus a lui Beniamin, în casa Domnului. 3 Şi a doua zi a scos Paşur pre Ieremia din butuc; şi Ieremia a zis către el: Domnul nu te-a chemat Paşur, (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (spaimă în toate părţile). 4 Căci aşa zice Domnul: Iată, eu te voiu face de spaimă ţie şi tuturor amicilor tăi; şi vor cădea de sabia inamicilor lor, şi ochii tăi vor vedea aceasta; şi voiu da pre tot Iuda în mâna regelui Babilonului, care îi va duce prinşi la Babilon, şi-i va ucide cu sabie. 5 Şi voiu da toată averea cetăţii acesteia, şi tot câştigul ei, şi toate cele de preţ ale ei, şi toate tezaurele regilor lui Iuda, în mâna inamicilor lor, care-i vor prăda, îi vor lua, şi-i vor duce la Babilon. 6 Şi tu, Paşur, şi toţi cei ce locuesc în casa ta, veţi merge în prinsoare; şi tu vei veni la Babilon, acolo vei muri, şi acolo te vor îmmormânta pre tine şi pre toţi amicii tăi, cărora le-ai profeţit minciuni.
7 Doamne, amăgitu-m’ai, şi m’am amăgit: Tu ai fost mai tare decât mine, şi ai biruit, Ajuns-am de râs în toate zilele: Fiecare mă batjocureşte. Căci de câte ori vorbesc, 8 Ţip pentru sâlnicie, şi strig pentru dărăpănarea ce mi-se face. Căci cuvântul Domnului mi s’a făcut, Spre ruşine şi batjocură în toate zilele. 9 Deci zisu-mi-am: Nu voiu aminti de Domnul, Nici nu voiu mai vorbi în numele lui; Dar cuvântul său era în inima mea ca un foc aprins, închis în oasele mele; Ostenitu-m’am purtându-le, şi nu mai pot. 10 Căci am auzit ocări dela mulţi: frică din toate părţile; Ei zic: Pârâţi-l; îl vom pârî; Toţi câţi erau în pace cu mine pândit-au greşelile mele, zicăndu-şi: Poate se va amăgi, şi-l vom birui, Şi ne vom răsbuna de dânsul. 11 Dar Domnul este cu mine, ca un viteaz puternic; Deaceea cei ce mă urmăresc vor cădea, şi nu vor birui; Se vor ruşina foarte, că nu vor isbuti, Cu ruşine vecinică, ce nu se va mai uita. 12 Da, Doamne, Dumnezeul oştirilor, cel ce încerci pre cel drept, Cel ce vezi rărunchii şi inima, Lasă-mă să văd răsbunarea ta asupra lor; Căci ţie ţi-am încredinţat judecata mea. 13 Cântaţi Domnului, lăudaţi pre Domnul, Căci a mântuit vieaţa săracului din mâna celor răi. 14 Blestemată fie ziua, în care m’am născut; Aceea zi în care muma mea m’a născut, să nu fie binecuvântată. 15 Blestemat fie omul, care a dat de ştire părintelui meu, Zicând: Ţi-s’a născut un fiu, Bucurându-l foarte. 16 Omul acela fie ca cetăţile, Pre care Domnul le-a stricat, şi fără îndurare; Să se audă dimineaţa strigătul său, Şi la dmează-zi urletele sale. 17 De ce n’am fost ucis din mitra mumei mele, De ce muma mea n’a fost mormântul meu, Sau de ce mitra ei n’a rămas pururea îngrecată de mine? 18 De ce am ieşit din mitră, Ca să văd osteneala şi întristarea, Să se sfârşească zilele mele cu ruşine?