1 Cuvântul ce a fost către Ieremia dela Domnul, zicând: 2 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: Scrie-ţi în carte toate cuvintele, ce le-am vorbit către tine; 3 Căci iată, vin zilele, zice Domnul, când voiu întoarce pre cei prinşi ai poporului meu, pre Israel şi Iuda, zice Domnul; şi-i voiu rentoarce în pământul, pre care l-am dat părinţilor lor, şi-l vor lua iarăşi în stăpânire. 4 Şi acestea sunt cuvintele, ce a vorbit Domnul de Israel şi de Iuda. 5 Aşa zice Domnul: Auzit-am noi voce de spaimă Şi de frică, şi nu este pace. 6 Întrebaţi şi vedeţi: Au are bărbatul dureri de facere? De ce dar văd pre tot bărbatul cu mânile pe coapsele sale, Ca pre o femeie în facere, Şi toate feţele lor îngălbenite? 7 Vai! căci mare este ziua aceea; Asemenea ei n’a fost; Este timpul strâmtorării lui Iacob; Totuşi el va scăpa din ea. 8 Şi în ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Voiu sfărâma jugul său depe grumazul tău, Şi voiu rupe legăturile tale aşa, Că străinii nu-l vor mai supune; 9 Ci vor servi pre Domnul, Dumnezeul lor. Şi pre David, regele lor, pre care-l voiu scula lor. 10 Deci tu, servul meu, Iacobe, nu te teme, zice Domnul: Nici nu te înspăimânta, Israele; Căci iată, eu te voiu mântui din ţări depărtate. Şi seminţia ta din pământul prinsorii lor; Şi Iacob se va rentoarce, Şi va fi în pace şi liniştit; Şi nimenea nu-l va înspâimânta. 11 Căci eu sunt cu tine, zice Domnul. ca să te mântui; Şi deşi voiu nimici pre toate popoarele, între care te-am împrăştiat, Pre tine însă nu te voiu nimici, Ci te voiu mustra după dreptate, Şi nu te voiu lăsa cu totul nepedepsit. 12 Căci aşa zice Domnul: Lovitura ta este fără de vindecare, Şi rana ta este dureroasă. 13 Nu este cine să apere dreptul tău, ca să te vindeci; Pentru tine nu se găsesc leacuri de tămăduire, 14 Toţi iubiţii tăi te-au uitat; Nu te căută; Căci eu te-am lovit cu lovitură de inamic, Cu o pedeapsă crudă, Pentru mulţimea fărădelegilor tale, Păcatele tale cele multe. 15 Dece dar strigi pentru rana ta? Durerea ta este fără vindecare pentru mulţimea fărădelegilor tale; Şi pentru păcatele tale cele multe ţi-am făcut acestea. 16 Totuşi toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi; Şi toţi inamicii tăi cu toţii vor fi duşi prinşi; Şi cei ce te despoaie vor fi despoiaţi, Şi toţi cei ce te pradă îi voiu trăda prăzii. 17 Căci voiu pune cataplasme pe tine, Şi te voiu vindeca de rănile tale, zice Domnul; Deşi te-au numit „Cel alungat”, zicând: „Acesta este Sionul, de care nimenea nu întreabă.” 18 Aşa zice Domnul: Iată, eu voiu rentoarce pre prinşii corturilor lui Iacob, Şi mă voiu milui de locuinţele lui; Şi cetatea se va rezidi pe ruinele sale, Şi palatul va fi locuit ca şi mai nainte.
19 Şi din gura lor va ieşi lauda, Şi vocea celor ce se bucură: Şi-i voiu îmmulţi, Şi nu se vor împuţina: Şi-i voiu mări, Şi nu se vor înjosi. 20 Şi copiii lor vor fi ca mai înainte, Şi adunarea lor se va întări înaintea mea, Şi voiu pedepsi pre toţi apăsătorii lor. 21 Şi mai marele lor va fi dintre dânşii, Şi guvernatorul lor va ieşi din mijlocul lor; Şi-l voiu pleca, ca să se apropie de mine. Căci cine oare îşi pleacă inima, ca să se apropie de mine? Zice Domnul. 22 Şi veţi fi mie popor, Şi eu vă voiu fi Dumnezeu. 23 Iată, furtuna Domnului, furia sa, iese, Şi un vârtej cumplit; el se va învălui preste capul celor nelegiuiţi. 24 Aprinderea mâniei Domnului nu se va întoarce, până ce nu va face, Şi nu va împlini cugetele inimei sale. În zilele de apoi veţi înţelege aceasta.