1 În timpul acela, zice Domnul, Fi-voiu Dumnezeul tutulor neamurilor lui Israel, Şi ei îmi vor fi popor. 2 Aşa zice Domnul: Poporul cel scăpat de sabie aflat-a har în pustiu, Israel, când se ducea în pământul de odihnă. 3 De departe arătatu-mi-s’a Domnul, zicând: Iubitu-te-am cu iubire vecinică; Deaceea prelungit-am mila mea către tine. 4 Eu te voiu rezidi, Şi vei fi rezidită, fecioară a lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele tale, Şi vei ieşi iarăşi în mijlocul corului celor ce joacă. 5 Vei sădi iarăşi vii pe munţii Samariei: Săditorii vor sădi şi vor mânca fructul lor. 6 Căci va fi o zi, În care custozii vor striga pe muntele lui Efraim: „Sculaţi-vă, să ne suim în Sion, La Domnul, Dumnezeul nostru!” 7 Căci aşa zice Domnul: Cântaţi cântări de bucurie pentru Iacob, Şi chiuiţi în fruntea naţiunilor; Daţi in ştire, lăudaţi, şi ziceţi: Mântuie, Doamne, pre poporul tău, pre rămăşiţa lui Israel. 8 Iată, eu îi voiu aduce din pământul de mează-noapte, Îi voiu aduna dela marginile pământului, Şi cu dânşii şi pre orbul şi pre şchiopul, Pre femeia cea grea, şi pre ceeace naşte, Adunare mare se va întoarce aci. 9 Vor veni cu plâns, Şi-i voiu aduce în rugi; Îi voiu conduce pe lângă isvoarele apelor, Pe cale netedă, în care nu se vor poticni: Căci eu sunt părintele lui Israel, Şi Efraim este întâiu născutul meu. 10 Ascultaţi, popoare, cuvântul Domnului! Şi spuneţi ţărilor îndepărtate, şi ziceţi: Celce a împrăştiat pre Israel, iarăşi îl va aduna, Şi-l va păzi, ca păstorul pre turma sa. 11 Căci Domnul a mântuit pre Iacob, Şi l-a răscumpărat din mana celui mai tare decât dânsul. 12 Vor veni, şi vor cânta pe înălţimea Sionului, Şi vor alerga la binecuvântarea Domnului În grâu, în must şi în oleiu, În oi şi în boi; Şi sufletul lor va fi ca o grădină udată; Şi nu se vor mai întrista. 13 Atuncia fecioara se va bucura în jocuri, Şi cu dânsa tânării şi bătrânii; Căci voiu schimba jalea lor în bucurie; Îi voiu mângăia, şi-i voiu înveseli, scăpându-i din întristare. 14 Şi voiu sătura sufletul preoţilor de grăsimi; Şi poporul meu se va sătura de bunul meu, Zice Domnul. 15 Aşa zice Domnul: O voce s’a auzit în Rama, Bocet şi plângere amară: Rahela plângând pre fiii săi, Nu voieşte a fi mângăiată pentru fiii ei, căci nu mai sunt. 16 Aşa zice Domnul: Opreşte-ţi vocea dela plâns, Şi ochii tăi dela lacremi; Căci fapta ta va fi răsplătită, zice Domnul; Şi se vor rentoarce din pământul inamicului. 17 Şi este speranţă pentru viitorul tău, zice Domnul; Şi fiii tăi se vor rentoarce în cuprinsul lor. 18 Auzit-am pre Efraim plângându-se: „Tu m’ai învăţat, şi m’am învăţat, Ca un junc nedeprins la jug: Întoarce-mă, şi mă voiu întoarce; Căci tu eşti Domnul, Dumnezeul meu! 19 Şi cu adevărat, după ce m’am întors, m’am căit; Şi după ce m’am învăţat, coapsa mi-am lovit; Ruşinatu-m’am şi roşit-am; Căci purtat-am ocara tânăreţelor mele.” 20 Efraim nu-mi este oare un fiu scump? Un copil plăcut? Căci de câteori vorbesc de dânsul, Cu gingăşie îmi aduc aminte de el; Deaceea măruntaile mele se mişcă pentru el, Şi mă miluesc asupra lui, Zice Domnul. 21 Pune-ţi semne pe cale, Fă-ţi stâlpi de pietre; Aţinteşte inima ta spre calea cea bătută, Spre calea, pe care te-ai dus: Întoarce-te, fecioară a lui Israel! Întoarce-te în aceste cetăţi ale tale. 22 Până când vei rătăci, fiică neascultătoare, Căci Domnul a făcut un cer nou pe pământ; Femeia va peţi pre bărbat. 23 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel: Vor zice încă şi cuvântul acesta În pământul lui Iuda, şi în cetăţile lui, Când voiu rentoarce pre prinşii lor: „Domnul să te binecuvinteze, locaş al dreptăţii, Munte sfânt!” 24 Şi va locui într’însul Iuda, Şi în toate cetăţile lui cu dânsul Plugarii şi cei ce pornesc cu turmele. 25 Căci voiu aduna pre tot sufletul obosit, Şi voiu îndestula pre tot sufletul întristat. 26 La acestea m’am deşteptat, şi m’am uitat; Şi dulce mi-a fost somnul. 27 Iată vin zilele, zice Domnul, Când voiu sămâna casa lui Israel, şi casa lui Iuda Cu sămânţă de om şi cu sămânţă de vite: 28 Şi precum am veghiat asupra lor, Ca să-i desrădăcinez, să-i sfărâm, să-i surp, Să-i pierd, şi să le fac rău; Aşa voiu veghia asupra lor, Ca să-i zidesc, şi să-i sădesc, Zice Domnul. 29 În zilele acelea nu vor mai zice: Părinţii au mâncat aguridă, Şi dinţii fiilor s’au strepezit; 30 Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa, Şi tot omul, care va mânca aguridă, Ai săi dinţi se vor strepezi. 31 Iată, vin zilele, zice Domnul, Când voiu încheia legământ nou Cu casa lui Israel, şi cu casa lui Iuda; 32 Nu ca legământul ce l-am încheiat cu părinţii lor, În ziua, în care i-am luat de mână, Ca să-i scot din pământul Egiptului; Legământ, pre care l-au frânt, Deşi aveam dreptul soţului asupra lor, Zice Domnul. 33 Ci acesta este legământul, Pre care-l voiu încheia cu casa lui Israel: După zilele acelea, zice Domnul, Voiu pune legea mea înlăuntrul lor, Şi o voiu scrie în inimile lor; Şi le voiu fi Dumnezeu; Şi ei îmi vor fi popor. 34 Şi nu vor mai învăţa fiecare pre aproapele său, şi fiecare pre fratele său, Zicând: Cunoaşteţi pre Domnul: Căci toţi mă vor cunoaşte Dela cel mai mic al lor până la cel mai mare al lor, zice Domnul; Căci voiu ierta fărădelegile lor, Şi nu-mi voiu mai aminti de păcatul lor.
35 Aşa zice Domnul, Cel ce dă soarele spre lumina zilei, Şi aşezămintele lunei şi ale stelelor spre lumina nopţii, Cel ce mişcă marea, ca valurile ei să mugească; Domnul, Dumnezeul oştirilor, este numele lui: 36 Aceste aşezăminte de vor pieri de dinaintea mea, zice Domnul, Atuncia sămânţa lui Israel va înceta de a fi popor înaintea mea pentru totdeauna. 37 Aşa zice Domnul: Dacă sus cerul se poate măsura, Şi jos temeliile pământului a se cerceta, Atuncia şi eu voiu lepăda toată sămânţa lui Israel, Pentru toate câte a făcut, zice Domnul. 38 Iată vin zilele, zice Domnul, Când cetatea se va rezidi Domnului, Dela turnul lui Hananeel până la poarta dela unghi: 39 Şi frânghia de măsură va trece încă prin dreptul ei, Preste colina Gareb, Şi se va întoarce spre Gaat. 40 Şi toată valea cadavrelor şi a cenuşei, Şi toate ogoarele până la râul Kedron, Şi până la unghiul porţii cailor spre răsărit, Vor fi sfinte Domnului; Nu se vor mai smulge, Nici nu se vor mai surpa în veci.