1 Şi a fost cuvântul Domnului de a doua oară cătră Ieremia, precând era închis în curtea închisorii, zicând: 2 Aşa zice Domnul, cel ce va face aceasta, Donmul, cel ce o va desăvârşi, întemeiând-o; Domnul este numele lui. 3 Strigă către mine, şi-ţi voiu răspunde, Şi-ţi voiu da în ştire lucruri mari şi nepătrunse, Pre care tu nu le cunoşti. 4 Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, Pentru casele cetăţii acesteia, Şi pentru casele regilor lui Iuda, Cari se sfărâmară prin valuri şi prin sabie: Fiindcă locuitorii ei se luptă cu Chaldeii, Ea se umple cu cadavrele oamenilor, 5 Pre care-i lovesc în mânia mea şi aprinderea mea, Şi pentru răutatea cărora eu am ascuns faţa mea dela cetatea aceasta: 6 Iată, îi voiu da sănătate şi însănătoşare, şi-i voiu vindeca.
Şi-i voiu face să vadă îndestulare de pace şi de adevăr. 7 Voiu rentoarce pre cei prinşi ai lui Iuda, Şi pre cei prinşi ai lui Israel, Şi-i voiu rezidi, ca mai nainte. 8 Îi voiu curăţi de toate fărădelegile lor, Cu cari au păcătuit asupră-mi, Şi voiu ierta toate fărădelegile lor, Cu cari au păcătuit, Şi prin cari s’au rupt dela mine. 9 Şi cetatea aceasta îmi va fi mie un nume de bucurie, De laudă şi mărire înaintea tutulor popoarelor pământului, Cari vor auzi tot binele, ce-i voiu face; Şi se vor spăimânta şi se vor cutremura de tot binele, Şi de toată prosperitatea, ce-i voiu aduce. 10 Aşa zice Domnul: Iarăşi se va auzi în locul acesta, De care voi ziceţi: „Este deşert, fără de om şi fără de vită”, În cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, Cari sunt deşerte fără de oameni, Şi fără de locuitori, şi fără de vite: 11 Vocea de bucurie şi vocea de veselie, Vocea de mire şi vocea de mireasă, Vocea celor ce zic: „Lăudaţi pre Domnul, Dumnezeul oştirilor, Căci bun este Domnul, Căci în veci ţine îndurarea lui,” Şi vocea celor ce aduc jertfe de mulţumire în casa Domnului: Căci voiu întoarce pre cei prinşi ai pământului acestuia, Ca să fie ca mai nainte, zice Domnul. 12 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: În locul acesta, care este deşert, Fără de om şi fără de vită, Şi în toate cetăţile lui, Iarăşi vor fi colibi de păstori, Cari vor face să poposească turmele lor. 13 În cetăţile muntelui şi în cetăţile şesului, În cetăţile dela mează-zi, şi în pământul Beniamin, În împrejurimile Ierusalimului şi în cetăţile lui Iuda, Vor trece iarăşi turme Prin mânile celui ce le numără, zice Domnul.
14 Iată, vin zilele, zice Domnul, Când voiu întări cuvântul cel bun, pre care l-am făgăduit Casei lui Israel şi casei lui Iuda. 15 În zilele acelea, şi în timpul acela Voiu face să răsară lui David o odraslă dreaptă, Şi va face drept şi dreptate pe pământ. 16 În zilele acelea Iuda va fi mântuit, Şi Ierusalimul va locui în siguranţă: Şi acesta este numele, cu care cetatea se va numi: Domnul, Mântuirea Noastră. 17 Căci aşa zice Domnul: Nu va lipsi lui David bărbat, Care să şeadă pe tronul casei lui Israel: 18 Nici dintre preoţi, Leviţi, nu va lipsi lui David bărbat înaintea mea, Care să aducă arderi de tot, să facă să fumege darurile de pâne, Şi să facă jertfe în toată ziua.
19 Şi a mai fost cuvântul Domnului cătră Ieremia, zicând: 20 Aşa zice Domnul: De puteţi să rupeţi legământul meu de zi, Şi legământul meu de noapte, Aşa ca nici ziua, nici noaptea să nu mai fie la timpul său: 21 Atuncia se va rupe şi legământul meu cu David, servul meu, Încât să nu aibă fiu, care să domnească pe tronul său, Sau cu Leviţii, preoţii, cari mă servesc. 22 Precum oştirea cerului nu se poate număra, Nici nisipul mării a se măsura, Aşa voiu îmmulţi sămânţa lui David, servul meu, Şi pe Leviţii, cari mă servesc. 23 Şi a mai fost cuvântul Domnului cătră Ieremia, zicând: 24 Au doară n’ai luat seamă ce a vorbit poporul acesta, zicând: „Cele două neamuri, pre care Domnul le-a ales, El le-a lăpădat?” Întru atâta au despreţuit pre poporul meu, Încât nu le mai este popor. 25 Aşa zice Domnul: De n’am făcut legământul zilei şi al nopţii, Şi de n’am întemeiat aşezămintele cerului şi ale pământului: 26 Atuncia voiu lepăda sămânţa lui Iacob şi a lui David, servul meu, Încât să nu iau dintre urmaşii săi domni Preste sămânţa lui Abraam, a lui Isaac şi a lui Iacob; Căci rentoarcevoiu pre prinşii lor, şi mă voiu îndura de dânşii.