1 Şi Domnul zise lui Iosua: Nu te teme şi nu te spăimânta! Ia cu tine pre tot poporul de resbel şi scoală-te şi suie-te la Aiu. Iată am dat în mâna ta pre regele din Aiu, pre poporul său, cetatea sa şi ţara sa. 2 Şi tu vei face cetăţii Aiu, cum şi regelui ei, după cum ai făcut Ierichonului şi regelui său; numai prada ei şi vitele ei să le prădaţi pentru voi. Pune pândiri cetăţii din îndărătul ei.
3 Şi Iosua se sculă cu tot poporul de resbel, ca să se suie la Aiu: şi Iosua alese treizeci mii de viteji de oştire şi-i trimise noaptea. 4 Şi el le porunci, zicând: Iată, voi cari veţi pândi cetatea din îndărătul ei, să nu vă depărtaţi mult de cetate, ci fiţi toţi gata. 5 Şi eu şi tot poporul, care este cu mine, ne vom apropia de cetate; şi va fi, când ei vor eşi întru întimpinarea noastră, ca întâiaşi dată, noi vom fugi dinaintea lor, 6 (că ei vor eşi după noi) până ce îi vom trage dela cetate; că vor zice: Ei fug de dinaintea noastră ca întâiaşi dată. Deci noi vom fugi dinaintea lor. 7 Şi voi vă veţi scula dela pândă şi veţi cuprinde cetatea; că Domnul Dumnezeul vostru o va da în mânile voastre. 8 Şi după ce veţi lua cetatea, să o aprindeţi cu foc; după cuvântul Domnului să fâceţi. Luaţi aminte, v’am poruncit. 9 Şi Iosua îi trimise, şi ei se duseră la locul de pândă şi şezură între Betel şi între Aiu, în partea apuseană dela Aiu; şi Iosua rămase noaptea aceea în mijlocul poporului.
10 Şi Iosua se sculă de dimineaţă şi numără poporul şi se sui, el şi bătrânii lui Israel înaintea poporului, în spre Aiu. 11 Şi tot poporul de resbel, ce era cu dânsul, se sui şi se apropiă, şi veniră înnaintea cetăţii şi tăbărîră în partea de miazănoapte dela Aiu; aşa că valea era între ei şi între Aiu. 12 Şi el luă ca cinci mii de oameni, pre cari îi puseră la pândă între Betel şi Aiu, în partea apuseană dela Aiu. 13 Şi poporul puse toată tabăra, ce era în partea despre miazănoapte a cetăţii, şi coada armatei în partea apuseană a cetăţii şi Iosua merse, în noaptea aceea în mijlocul văii.
14 Şi când regele dela Aiu îl văzu, oamenii cetăţii se sculară de dimineaţa, se grăbiră şi ieşiră întru întimpinarea lui Israel în resbel, atât el cât şi poporul său au ieşit la locul întâlnirii, înaintea şesului. Şi el nu ştia că pânda era în contră-i, din îndărătul cetăţii. 15 Şi Iosua şi tot Israelul prefăcându-se a fi bătuţi, fugiră pe cale spre pustiu. 16 Şi tot poporul ce era în Aiu fu chemat spre a-i urmări, şi ei urmăriră pre Iosua, şi aşa fură traşi din cetate. 17 Şi nu rămase om în Aiu şi în Betel, care să nu fi ieşit după Israel, lăsând cetatea deşchisă şi urmărind pre Israel.
18 Şi Domnul zise lui Iosua: Întinde lancea ce este în mâna ta către Aiu; că o voiu da în mâna ta. Şi Iosua întinse lancea, ce era în mâna lui, către cetate. 19 Şi pândaşii se sculară cu grăbire din locul lor, şi alergară îndată ce el întinse mâna sa, şi veniră în cetate, şi o luară, şi grăbiră a da foc cetăţii. 20 Şi oamenii din Aiu uitându-se îndărăt, priviră, şi iată, fumul cetăţii se suia până la cer, şi nu le era îndemână a fugi încoace ori încolo. Şi poporul ce fugia spre pustiu, se întoarse în contra celor ce-l urmăriau. 21 Şi Iosua şi tot Israelul văzând că pândaşii au luat cetatea, şi că fumul cetăţii se suia în sus, se întoarseră şi bătură pre oamenii din Aiu. 22 Ceialalţi asemenea ieşiră din cetate spre întimpinarea lor, aşa că ei erau în mijlocul Israeliţilor, unii fiind dincoace şi alţii dincolo. Şi-i bătură, încât nu le rămase mântuit şi scăpat. 23 Şi pre regele din Aiu îl prinseră viu şi-l aduseră lui Iosua.
24 Şi după ce Israel sfârşi uciderea tuturor locuitorilor din Aiu în câmp şi în pustiu, unde ei i-au urmărit, şi toţi căzură prin ascuţitul săbiei, până ce fură nimiciţi, tot Israelul se întoarse la Aiu, şi-l bătură cu ascuţitul săbiei. 25 Toţi aceia cari căzură în această zi, dela om până la femeie, fură daouăsprezece mii, toţi oamenii din Aiu. 26 Şi Iosua nu întoarse mâna sa, pre care o întinsese cu lancea, până când se nimiciră cu desăvârşire toţi locuitorii din Aiu. 27 Israel prădă pentru sine numai vitele şi prada acestei cetăţi; după cuvântul Domnului, pre care-l porunci lui Iosua. 28 Şi Iosua arse Aiul, şi-l prefăcu într’o grămadă de ruini continui, până în ziua de astăzi. 29 Şi spânzură pre regele din Aiu de un lemn până la timpul sării; şi când soarele apunea, Iosua porunci să se coboare cadavrul lui depe lemn, şi ei îl aruncară la întrare, în poarta, cetăţii şi deasupra lui înălţară o mare movilă de pietrii, până în ziua de astăzi.
30 Şi Iosua zidi altar Domnului Dumnezeului lui Israel, pre muntele Ebal, 31 după cum Moisi, servul Domnului a poruncit fiilor lui Israel, cum este scris în cartea legii lui Moisi: Un altar din pietri întregi, asupra cărora fierul nu s’a ridicat. Şi ei aduseră deasupra lui arderea de tot Domnului şi sacrificară sacrificii de bucurie. 32 Şi el scrise acolo pe pietri o copie a legii lui Moisi, pre care el o scrise înaintea fiilor lui Israel. 33 Şi tot Israelul şi bătrânii săi şi diregătorii şi judecătorii săi au stătut dincoace şi dincolo de chivot, faţă în faţă cu preoţii cei din Leviţi, cari purtau chivotul legii Domnului, atât străinul cât şi moşteanul. Jumătate din ei erau în dreptul muntelui Gherizim şi ceealaltă jumătate în dreptul muntelui Ebal, după cum Moisi, servul Domnului a poruncit întâiaşi dată, ca să binecuvinteze pre poporul lui Israel. 34 Şi după aceea el ceti toate cuvintele legii, binecuvântările şi blestemele, după tot ce este scris în cartea legii. 35 Nu era cuvânt din toate câte a poruncit Moisi, pre care Iosua să nu-l fi cetit înaintea întregei adunări a lui Israel, şi femeilor, copiilor şi străinului, ce umblă în mijlocul lor.