1 Şezură trei ani fără resbel între Siria şi Israel, 2 şi în al treilea an Iosafat, regele lui Iuda, se pogorî către regele lui Israel. 3 Şi zise regele lui Israel către servii săi: Cunoaşteţi, că Ramot-Galaadul este al nostru, şi noi tăcea-vom, şi nu-l vom lua din mâna regelui Siriei? 4 Şi zise el către Iosafat: Merge-vei cu mine la luptă pentru Ramot-Galaad? Şi a zis Iosafat către regele lui Israel: Eu sunt ca şi tine, poporul meu ca şi poporul tău, şi caii mei ca şi caii tăi.
5 Şi a zis Iosafat către regele lui Israel: Întreabă, rogu-te, cuvântul Domnului astăzi. 6 Şi adună regele lui Israel pre profeţi, ca la patru sute de bărbaţi, şi a zis către ei: Merge-voiu asupra Ramot-Galaadului la luptă, sau mă voiu lăsa? Şi ei au zis: Suie-te, şi domnul îl va da în mâna regelui.
7 Şi a zis Iosafat: Oare nu mai este aicia vre-un profet al Domnului, ca să-l întrebăm? 8 Şi regele lui Israel zise către Iosafat: Mai este un bărbat, Mica, fiul lui Imla, prin carele putem să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu profeţeşte despre mine bine, ci rău. Şi Iosafat zise: Să nu zică aşa regele.
9 Şi chemă regele lui Israel un diregător, şi zise: Grăbeşte-te a aduce pe Mica, fiul lui Imla. 10 Şi regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şezură fiecarele pe tronul său, îmbrăcaţi în vestminte regeşti, în loc deşchis la întrarea porţii Samariei; şi toţi profeţii profeţiră înaintea lor. 11 Şi Zedekia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fer, şi zise: Aşa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pre Sirieni, până îi vei nimici. 12 Şi toţi profeţii profeţiră aşa, zicând: Suie-te la Ramot-Galaad; şi prosperează; că Domnul îl va da în mâna regelui.
13 Şi trimisul, care se dusese să cheme pre Mica, vorbi către el, zicând: Iată, cuvintele profeţilor toate într’una spun bine pentru rege; fie şi cuvântul tău ca cuvântul unuia dintre ei, şi vorbeşte-i de bine. 14 Iar Mica zise: Viu este Domnul, ce-mi va zice Domnul, aceasta voiu vorbi!
15 Şi el veni către rege.
Şi regele îi zise: Mica, merge-vom la Ramoth-Galaad la luptă, sau ne vom lăsa? Şi el a răspuns lui: Suie-te, şi prosperează; că Domnul îl dă pre el în mâna regelui. 16 Şi regele a zis lui: De câte ori jura-te-voiu, ca să nu-mi spui decât adevărul în numele Domnului? 17 Şi el a zis: Am văzut pre tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca oile ce nu au păstor. Şi Domnul a zis: Aceştia n’au domn: să se întoarcă fiecare la casa sa în pace.
18 Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: Nu ţi-am spus oare, că nu va profeţi bine despre mine, ci rău?
19 Şi Mica mai zise: Ascultă deci cuvântul Domnului: Am văzut pre Domnul şezând pe tronul său, şi toată oştirea cerului stând împrejurul lui, de a dreapta lui şi de a stânga lui. 20 Şi Domnul a zis: Cine va amăgi pre Ahab, ca să se suie şi să cază în Ramoth-Galaad? Şi unul zicea aşa, şi altul aşa. 21 Şi ieşi un spirit, şi stătu înaintea Domnului şi zise: Eu îl voiu amăgi. 22 Şi Domnul zisu-i-a: Cu ce? Şi el a răspuns: Voiu ieşi, şi voiu fi spirit mincinos în gura tuturor profeţilor lui. Şi a zis Domnul: îl vei amăgi, şi vei şi isbuti; ieşi, deci şi aşa fă. 23 Şi acum, iată, Domnul a pus spirit mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi, şi Domnul a vorbit rele de tine.
24 Atuncia se apropiă Zedekia, fiul lui Chenaana, şi lovi pe Mica peste faţă, şi zise: Pe ce cale trecu spiritul Domnului dela mine; spre a vorbi cu tine? 25 Şi a zis Mica: Iată, vei vedea în ziua aceea, când vei întra în camera cea mai din lăuntru, ca să te ascunzi.
26 Şi a zis regele lui Israel: Ia pe Mica, şi-l du înapoi la Ammon, guvernatorul cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui; 27 şi zi: Aşa zice regele: Puneţi pe acesta în închisoare, şi hrăniţi-l cu pânea întristării şi cu apa întristării, până ce mă voiu reîntoarce în pace. 28 Şi a zis Mica: Dacă cu adevărat tu te vei reîntoarce în pace, atuncia cu adevărat Domnul n’a vorbit prin mine. Şi adause: Acultaţi voi, toate popoarele!
29 Şi se suiră regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, la Ramoth-Galaadul. 30 Şi regele lui Israel zise către Iosafat: Eu îmi voiu schimba vestmintele, şi voiu pleca la luptă, iar tu îmbracă vestmântul tău de rege. Şi-şi schimbă vestmintele regele lui Israel, şi plecă la luptă. 31 Iar regele Siriei a fost dat poruncă celor treizeci şi două căpitenii asupra carelor sale, zicând: Nu vă luptaţi nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel. 32 Şi cum văzură căpiteniile carelor pre Iosafat, ziseră: De sigur acesta este regele lui Israel. Şi-l împresurară, ca să se lupte cu dânsul, şi Iosafat strigă. 33 Şi când căpitanii carelor văzură, că nu era regele lui Israel, se întoarseră dela el. 34 Dară un om trăgând din arcul său din întâmplare, lovi pre regele lui Israel între încheieturile armăturei; şi el zise către conducătorul carului său: Întoarnă mâna ta, şi scoate-mă din tabără, căci sunt rănit.
35 Şi lupta s’a făcut tot mai crâncenă în acea zi, şi regele lui Israel stătu pe car în faţa Sirienilor, şi către seara muri; şi sângele curgea din rană în lăuntrul carului. 36 Şi pe la apusul soarelui se făcu strigare în tabără, zicînd: Fiecarele să se retragă la cetatea sa, şi fiecarele în pământul său. 37 Şi aşa muri regele, şi fu dus la Samaria; şi îmmormântară pe rege în Samaria. 38 Şi spălară carul în auzul Samariei; spălară încă şi armele lui. Şi cânii au lins sângele său, după cuvântul Domnului, care el l-a vorbit.
39 Şi celelalte fapte ale lui Ahab, şi toate câte le făcu, şi casa de fildiş, ce o zidi, şi toate cetăţile, ce le zidi, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicelor regilor lui Israel? 40 Şi adormi Ahab cu părinţii săi, şi în locul său domni Ahazia, fiul său.
41 Şi Iosafat, fiul lui Asa, începu a domni preste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel. 42 De treizeci şi cinci de ani era Iosafat, când se făcu rege, şi el domni douăzeci şi cinci de ani în Ierusalim; şi numele mumei lui era Azuba, fica lui Şilhi. 43 Şi el umblă în toate căile lui Asa, părintele său; nu se depărtă dela ele, făcând cele drepte în ochii Domnului. Dar înălţimile nu se depărtară, că poporul jertfi şi tămâiă încă pe înălţimi. 44 Şi Iosafat era în pace cu regele lui Israel.
45 Şi celelalte fapte ale lui Iosafat, şi puterea ce o arătă, şi cum se luptă, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicelor regilor lui Iuda? 46 Şi rămăşiţa celor sodomiţi, ce rămăsese din zilele lui Asa, părintele său, o stârpi din ţară.
47 Atuncia nu era rege în Edom, ci domnia un guvernator. 48 Iosafat făcu şi corăbii tarşice, ca să meargă la Ofir pentru aur; dar nu merseră, căci corăbiile se sfărâmară în Eţion-Gheber. 49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, zise lui Iosafat: Să meargă servii mei dimpreună cu servii tăi pe corăbii; dar Iosafat nu voi.
50 Şi Iosafat adormi cu părinţii săi, şi se îmmormântă cu părinţii săi în cetatea lui David, părintele său; şi în locul său domui Iehoram, fiul său.
51 Ahazia, fiul lui Ahab, începu a domni preste Israel în Samaria în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, regele lui Iuda; şi el domni doi ani preste Israel.
52 Şi făcu rele în ochii Domnului, si umblă în calea părintelui său, şi în calea mumei sale, şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care a tras pre Israel în păcat; 53 căci servi lui Baal, şi se închină lui, şi mâniă pe Domnul Dumnezeul lui Israel, întocmai cum făcu şi părintele său.