1 Şi Ahab avea şaptezeci de fiii în Samaria. Şi scrise Iehu epistole, şi le trimise la Samaria către mai marii din Ezreel, către cei bătrâni şi către crescătorii fiilor lui Ahab, zicând: 2 Şi acum, îndată ce va sosi această epistolă la voi, fiindcă aveţi pre fiii domnului vostru, care şi cai şi o cetate întărită, şi arme, 3 vedeţi care din fiii domnului vostru este mai bun şi mai vrednic, şi-l puneţi pe tronul părintelui său, şi vă luptaţi pentru casa domnului vostru. 4 Dar ei se spăimântară foarte, şi ziseră: Iată, doi regi nu putură sta înaintea lui, şi cum vom sta noi? 5 Deci mai marele casei şi mai marele cetăţii, şi bătrânii, şi crescătorii fiilor trimiseră către Iehu, zicând: Noi suntem servii tăi, şi vom face orice ne vei zice; nu vom pune pe nimenea rege; fă ce este bine în ochii tăi!
6 Atuncia scrise el către ei o a doua tepistolă, zicând: De sunteţi ai mei, şi de ascultaţi de vocea mea, apoi luaţi capetele oamenilor, ale fiilor domnului vostru, şi veniţi la mine, la Ezreel, mâne la ora aceasta. (Iar fiii regelui, şaptezeci de oameni, erau cu mai marii cetăţii, care-i creşteau.) 7 Şi cum sosi epistola la dânşii, ei luând pre fiii regelui, tăiară pre cei şaptezeci de oameni, şi puseră capetele lor în panere, şi le trimiseră lui la Ezreel. 8 Şi veni un trimis, şi-i spuse, zicând: Au adus capetele fiilor regelui. Şi el zise: Faceţi-le două grămezi la întrarea porţii până dimineaţă. 9 Şi dimineaţa el sosi, şi stând zise către tot poporul: Voi sunteţi drepţi: iată, eu am complotat asupra domnului meu, şi l-am ucis; dar pre toţi aceştia cine i-a lovit? 10 Cunoaşteţi acum, că nu va cădea pe pământ nimic din cuvântul ce Domnul a vorbit asupra casei lui Ahab; căci Domnul a făcut câte le vorbi prin servul său Ilie. 11 Şi aşa Iehu ucise pre toţi câţi rămăseseră din casa lui Ahab în Ezreel, şi pre toţi cei mari ai săi, şi pre amicii săi şi pre preoţii săi, de nu lăsă nici o rămăşiţă.
12 Şi sculându-se, plecă, şi veni la Samaria. Şi pe drum, fiind în coliba unor păstori, 13 întâlni Iehu pre fraţii lui Ahazia, regele lui Iuda, şi zise: Cine sunteţi voi? Şi ei ziseră: Suntem fraţii lui Ahazia, şi ne pogorîm, să salutăm pre fiii regelui şi pre fiii reginei. 14 Şi el zise: Prindeţi-i vii. Şi-i prinseră vii, şi-i junghiară aproape de puţul colibei păstorilor; patruzeci şi doi de oameni; nu lăsară nici unul dintr’înşii.
15 Şi purcezând de acolo, el află pre Ionadab, fiul lui Recab, venind spre întâmpinarea lui; şi-l salută, şi-i zise: Este inima ta aşa de dreaptă, precum inima mea este cu inima ta? Şi Iomadab răspunse: Este. De este, dă-mi mâna ta. Şi-i dădu mâna sa; şi-l sui în carul său. 16 Şi el zise: Vino cu mine, şi vezi zelul meu pentru Domnul. Şi-l sui în carul său.
17 Şi venind la Samaria, ucise pre toţi cei rămaşi din Ahab în Samaria, până ce-l stârpi, după cuvântul ce Domnul zise către Ilie.
18 Şi adună Iehu pre tot poporul, şi le zise: Ahab a servit lui Baal puţin, dar Iehu îi va servi mult. 19 Şi acum chemaţi-mi pre toţi profeţii lui Baal, pre toţi servii lui şi pre toţi preoţii lui; să nu lipsească nimenea; căci am a face o mare jertfă lui Baal; ori cine va lipsi, nu va trăi. Dar Iehu făcu aceasta cu înşelăciune, spre a pierde pre servii lui Baal. 20 Şi Iehu zise: Vestiţi sărbătoare mare pentru Baal. Şi vestiră. 21 Şi Iehu trimise în tot Israelul, şi veniră toţi servii lui Baal, încât nu rămase nimenea, care să nu vină. Şi veniră în casa lui Baal, şi se umplu casa lui Baal dela un capăt la celalalt. 22 Şi el zise către acela care era preste vestmântărie: Scoate vestminte pentru toţi servii lui Baal. Şi le scoase vestminte. 23 Şi Iehu şi Ionadab, fiul lui Recab, întrară în casa lui Baal; şi el zise către servii lui Baal: Cercetaţi, şi vedeţi să nu fie aicia cu voi nimenea dintre servii Domnului, ci numai servii lui Baal. 24 Şi după ce întrară, ca să aducă jertfe şi arderi de tot, Iehu îşi puse afară optzeci bărbaţi, şi zise: De va scăpa vre-unul din oamenii, ce eu am dat în mânile voastre, atuncia fiecare va răspunde, cu vieaţa sa pentru vieaţa aceluia.
25 Şi cum sfârşi de adus ardere de tot, zise Iehu către alergători şi către căpetenii: Întraţi, loviţi-i: nimenea să nu scape. Şi-i loviră alergătorii şi căpeteniile cu ascuţişul săbiei, şi aruncară afară leşurile lor, şi de acolo se duseră la cetatea casei lui Baal: 26 Şi scoaseră idolii casei lui Baal, şi-i arseră. 27 Şi sfărâmară idolul lui Baal, şi dărâmară casa lui Baal, şi o prefăcură într’o casă de gunoiu până în ziua de astăzi.
28 Aşa stârpi Iehu pre Baal din Israel. 29 Totuşi Iehu nu se depărtă de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat care a tras pre Israel în păcat, adecă dela viţeii de aur, cei din Bet-El şi din Dan.
30 Şi Domnul zise către Iehu: Fiindcă ai făcut bine, lucrând cele drepte în ochii mei, şi ai făcut casei lui Ahab toate câte erau în inima mea, fiii tăi până la a patra generaţiune vor şedea pe tronul lui Israel. 31 Iar Iehu n’a luat aminte, să umble cu inima întreagă în legea Domnului Dumnezeul lui Israel; nu se depărtă de păcatele lui Ieroboam, care a tras pre Israel în păcat.
32 În zilele acelea Domnul începu a rupe din Israel; şi Hazael îi bătu în toate hotarele lui Israel: 33 Dela Iordan spre răsărit tot pământul Galaadului, pre Gadiţi, pre Rubeniţi, şi pre Manasiţi, dela Aroer, ce este pe râul Arnon, până la Galaad şi Basan.
34 Şi celelalte fapte ale lui Iehu, şi toate câte le făcu, şi toată puterea lui, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicelor regilor lui Israel? 35 Şi adormi Iehu cu părinţii săi; şi-l îmmormântară în Samaria; şi în locul său domni Ioahaz, fiul său. 36 Şi timpul, cât Iehu domni preste Israel în Samaria, fu douăzeci şi opt de ani.