1 Şi regele Hezekia auzind cuvintele acestea, îşi sfăşie vestmintele sale şi se acoperi cu sac, şi întră în casa Domnului. 2 Şi trimise pre Eliakim, care era preste casă, şi pe Şebna, secretarul, şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, acoperiţi cu saci, la Isaia, profetul, fiul lui Amoz. 3 Şi-i ziseră: Aşa zice Hezekia: Zi de strâmtorare, de certare, şi de blestem este ziua aceasta; căci pruncii au ajuns până la naştere, şi nu este putere, ca să nască. 4 Poate va auzi Domnul Dumnezeul tău, toate cuvintele lui Rabşake, pe care regele Asiriei, domnul său, l-a trimis, să blesteme pe viul Dumnezeu, şi să-l certe prin cuvintele, ce le auzi Domnul Dumnezeul tău. Pentru aceasta înalţă rugăciune pentru rămăşiţa, ce a mai rămas.
5 Şi aşa veniră servii regelui Hezekia la Isaia. 6 Şi le zise Isaia: Aşa veţi zice domnului vostru: Aşa zice Domnul: Nu te teme de cuvintele, ce le-ai auzit, cu care servii regelui Asiriei mă blestemară. 7 Iată, eu voiu depune spiritul său, ca el auzind ştire, se va întoarce în ţara sa; şi-l voiu face să cadă cu sabia în ţara sa.
8 Şi Rabşake se întoarse, şi află pre regele Asiriei luptându-se asupra Libnei; căci el auzise, că regele a purces din Lachiş. 9 Şi regele, cum auzi zicându-se despre Tirhaka, regele Etiopiei: Iată, el ieşi, ca să se lupte cu tine, a trimis iarăşi soli către Hezekia, zicând: 10 Aşa veţi spune lui Hezekia, regele lui Iuda, zicând: Dumnezeul tău, în care te încrezi, să nu te înşele, zicând: Ierusalimul se va da în mâna regelui Asiriei. 11 Iată, tu ai auzit ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor, pe care le-au stricat; şi oare tu vei scăpa? 12 Oare zeii popoarelor scăpară pre acelea, pe care părinţii mei le stricară: Gozanul şi Haranul, şi Rezeful, şi pre fiii Edenului din Telasar? 13 Unde e regele Hamatului, şi regele Arpadului, şi regele cetăţii Sefarvaimului, al Henei şi al Ivei?
14 Şi luând Hezekia epistola din mâna solilor o ceti; şi se sui Hezekia în casa Domnului, şi o întinse înaintea Domnului. 15 Şi se rugă Hezekia înaintea Domnului, zicând: Domnul Dumnezeul lui Israel, cel ce şezi între cheruvimi, tu singur eşti Dumnezeu al tuturor regatelor pământului; tu ai făcut cerul şi pământul. 16 Doamne, pleacă-ţi urechia ta şi ascultă; deschide-ţi, Doamne, ochii tăi, şi vezi, şi ascultă cuvintele lui Senacherib, şi ale celui trimis, ca să blesteme pe Dumnezeul cel viu. 17 Căci adevărat, Doamne, regii Asiriei nimiciră Popoarele şi ţările lor; 18 şi aruncară în foc zeii lor; pentru că nu erau zei, ci făptura mânilor oamenilor: lemne şi pietri; pentru aceasta le nimiciră. 19 Şi acum, Domnul Dumnezeul nostru, mântuieşte-ne, rogu-te, din mâna lui; ca să cunoască toate regatele pământului, că tu singur eşti Domnul Dumnezeu.
20 Şi trimise Isaia, fiul Iui Amoz, către Hezekia, zicând: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Câte te-ai rugat mie contra lui Senacherib, regele Asiriei, le-am auzit.
21 Acesta este cuvântul, ce Domnul a zis pentru dânsul: Fecioara, fica Sionului, te despreţuieşte şi râde de tine, Fica Ierusalimului clăteşte din cap dinapoia ta. 22 Pe cine ai înjurat şi ai blestemat? Şi asupra cui ai înalţat vocea, Şi ai ridicat sus ochii tăi? Asupra Sfântului lui Israel! 23 Ai înjurat pre Domnul prin solii tăi, şi ai zis: Cu mulţimea carelor mele m’am suit eu pe înălţiniea munţilor, pe coastele Libanului; Şi am tăiat cedrii săi cei înalţi şi pinii săi cei aleşi; Întrat-am până la locuinţele sale cele mai îndepărtate, în pădurea Carmelului său. 24 Eu am săpat şi am băut ape străine, Şi cu talpele picioarelor mele am secat toate fluviile Egiptului. 25 N’ai auzit, că eu de demult am făcut aceasta? Şi că din vechi am voit-o? – Şi eu am făcut, Ca să fii spre prefacerea cetăţilor întărite în grămezi de ruine. 26 Deaceea locuitorii lor au slăbit, S-au înspăimântat, şi s’au ruşinat; S’au prefăcut ca iarba câmpului, şi ca verdeaţa, Ca iarba depe acoperişe, şi ca grâul, cel pârlit înainte de înspicare. 27 Dar am cunoscut şederea ta, şi eşirea ta, şi întrarea ta, Şi înfuriarea ta asupra mea. 28 Fiindcă furia ta asupra mea şi mândria ta au ajuns la urechile mele, Deaceea voiu pune veriga mea în nările tale, Şi zăbalele mele în buzele tale, Şi te voiu întoarce pe calea, pe care ai venit. 29 Si aceasta va fi ţie semn: Anul acesta veţi mânca ori ce creşte siugur dela sine; Şi al doilea an ori ce va răsări din acestea: Şi al treilea an să sămănaţi, să seceraţi, Şi să plantaţi vie, şi să mâncaţi fructul lor.
30 Şi rămăşiţa casei lui Iuda, cât a rămas, Iarăşi va prinde rădăcini de desubt, şi deasupra va da fructe. 31 Căci din Ierusalim va ieşi rămăşiţă, Şi din muntele Sion cei ce vor scăpa; Zeul Domnului al ostirilor va face aceasta. 32 Pentru aceasta aşa zice Domnul pentru regele Asiriei: Nu va întra în cetatea aceasta, nici va săgeta în ea săgeată. Nici va sta înaintea ei cu scutul, nici va ridica val asupra ei. 33 Pre calea, pre care a venit, pre aceea se va întoarce; Şi în cetatea aceasta nu va întra, zice Domnul.
34 Căci voiu apăra cetatea aceasta, ca să o mântuesc, Pentru mine şi pentru servul meu David.
35 Şi în noaptea acea ieşi îngerul Domnului, şi ucise în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; şi când locuitorii s’au sculat dimineaţa, iată, toţi zăceau corpuri moarte. 36 Şi a plecat Senacherib, regele Asiriei, şi s’a dus, şi s’a întors, şi locui în Niniva. 37 Şi a fost, precând se închină în casa lui Nisroc, zeul său, Adramelec şi Şarezer, fiii săi, îl loviră cu sabia, şi fugiră în pământul Armeniei; şi în locul său domni Esarhaddon, fiul său.