1 Şi când voi Domnul să ridice pre Ilie la cer în vârtej de vânt, atunci Ilie şi Elisei purceseră dela Ghilgal. 2 Şi zise Ilie către Elisei: Şezi aici, rogu-te; căci Domnul mă trimite la Bet-El. Iar Elişei zise: Viu este Domnul, şi viu este sufletul tău, nu te voiu lăsa! Şi se pogorîră la Bet-El. 3 Şi au ieşit fiii profeţilor din Bet-El la Elisei, şi-i ziseră: Ştii, că Domnul astăzi răpeşte pre domnul tău depe capul tău? Şi el zise: Şi eu cunosc aceasta, tăceţi. 4 Şi a zis Ilie către el: Elisei, şezi aicia, rogu-te: căci Domnul mă trimite la Ierichon. Iar el zise: Viu este Domnul, şi viu este sufletul tău, nu te voiu lăsa! Şi sosiră la Ierichon.
5 Şi s’au apropiat fiii profeţilor din Ierichon la Elisei, şi-i ziseră: Ştii, că Domnul astăzi răpeşte pre domnul tău depe capul tău? Şi el zise: Şi eu cunosc aceasta, tăceţi. 6 Şi zise Ilie către el: Şezi aicia, rogu-te; căci Domnul mă trimite la Iordan. Iar el zise: viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te von lăsa! 7 Şi merseră amândoi. Şi cincizeci de bărbaţi din fiii profeţilor merseră, şi stătură în faţă, departe; şi ei amândoi stătură lângă Iordan. 8 Şi luă Ilie mantia sa, şi o îndoi, şi lovi apele, şi se despărţiră într’o parte şi într’alta, si trecură amândoi pre uscat.
9 Şi după ce trecură, zise Ilie lui Elisei: Cere ce să fac ţie, mai nainte de a fi răpit dela tine. Şi Elisei zise: Să fie, rogu-te, o îndoită parte a spiritului tău pre mine. 10 Iar el zise: Greu lucru ai cerut; dar de mă vei vedea răpindu-mă dela tine, îţi va fi aşa; iar de nu, nu va fi aşa.
11 Şi a fost, precând încă umblau vorbind, iată, un car de foc şi cai de foc îi despărţiră pre amândoi; şi se sui Ilie prin vârtej de vânt la cer.
12 Iar Elisei vedea şi striga: Părinte, carul lui Israel şi călărimea lui! Şi nu-l mai văzu pre el; şi apucă vestmintele sale, şi le sfăşiă în două bucăţi. 13 Şi ridicând mantia lui Ilie, ce căzuse de deasupra lui, se întoarse, şi stătu pre ţărmul Iordanului. 14 Şi luând mantia lui Ilie, ce căzuse de deasupra lui, lovi apele, şi zise: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Şi când lovi şi el apele, se despărţiră într’o parte şi într’alta: Şi Elisei trecu.
15 Şi văzându-l fiii profeţilor, cei din faţa Ierichonului, ziseră: Spiritul lui Ilie s’a aşezat preste Elisei. Şi veniră spre întâmpinarea lui, şi i-se închinară până la pământ. 16 Şi ziseră către el: Iată, cu servii tăi sunt cincizeci de bărbaţi puternici; rugămu-te, să meargă şi să caute pre domnul tău; poate, spiritul lui Dumnezeu l-a ridicat, şi l-a aruncat pre vre-un munte, sau în vre-o vale. Şi el zise: Nu trimiteţi. 17 Dar l-au silit, până ce s’a ruşinat; şi el zise: Trimite-ţi. Trimiseră deci cincizeci de bărbaţi, şi-l căutară trei zile, dar nu-l aflară. 18 Şi când se înturnară către el (căci rămăsese în Ierichon), le zise el: Au nu v’am spus: Să nu mergeţi.
19 Şi ziseră bărbaţii cetăţii către Elisei: Iată, aşezarea cetăţii este bună, precum domnul meu vede, dar apele sunt rele, şi pământul sterp. 20 Şi el zise: Aduce-ţi-mi un vas nou, şi puneţi sare în el. Şi ei îi aduseră. 21 Şi el ieşi la isvorul apelor, şi aruncă acolo sarea, şi zise: Aşa zice Domnul: Am vindecat apele acestea; nu va mai fi din ele nici moarte, nici stărpiciune. 22 Şi s’au vindecat apele până în ziua de astăzi, după cuvântul lui Elisei, ce l-a vorbit.
23 Şi se sui de acolo la Bet-El; şi pre când mergea pre drum, ieşiră din cetate nişte copii mici, şi-l râdeau, şi-i ziceau: Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule! 24 Iar el se întoarse, şi văzându-i, îi blestemă în numele Domnului. Şi ieşiră din pădure doi urşi, şi sfăşiară dintr’înşii patruzeci şi doi de copii. 25 Şi se duse de acolo la muntele Carmel, şi de acolo se întoarse la Samaria.